Aprilie spulberat e titlul unei colecţii de nuvele aparţinând lui Ismail Kadare despre care notam în mai 2005 că "unele poveşti n-au niciun sens". Pe atunci, "niciun" se scria în două cuvinte : nici un. Atunci cele patru nuvele mi s-au părut lipsite de sens. Cum mi se pare şi să scriem într-un singur cuvânt "niciun". Sau să mi se spună că am greşit de la oameni care nu vor să-şi recunoască şi partea lor de vină. Fiindcă e mai uşor să dai vina pe alţii. Mai uşor de tolerat. Şi să pupi în cur şefii ca să ajungi şi tu un şef mai mic.
Citat inexact, Vera?
Sunt zile din astea. Mizerabile. Ninge de azi-noapte şi e frig, atât de frig, pentru o zi de aprilie. Zile lipsite de sens. Când ştii că trebuie să spui stop dar ceva nu te lasă. E greu să spui stop lucrurilor care ţi-au făcut rău. Tot ai tendinţa de-a le îndrepta. De-a le repara. De-a le face bine. Când cel mai bine ar fi să le ignori, să nu le dai importanţă.
Cum faci cu oamenii?
Şi-a fost un aprilie cum n-a mai fost. Oare şi martie a fost la fel?
Se poartă persiflările. Nu te aperi mai bine când ataci? Sau când stai în defensivă? Ştiu de când jucam fotbal. Încă mai am semne. Nu e Paştele despre mâncare? Ca să vezi! Ba da. Şi eu l-am întrebat pe şeful meu când mi-a spus că "Hristos a-nviat!" dacă l-a văzut el pe undeva şi dacă da, să-l trimită şi pe raionul cu Red Bull. Băuseră tot. Red Bull-ul. Oamenii.
Eu credeam că Paştele e despre iubire. Ca şi Crăciunul. Că uite, se strâng oamenii şi stau împreună. Mai curăţă o pădure, un crâng. De uscături. După cumpărăturile compulsive din săptămâna patimilor. Credeam că e despre iertare. Despre bunătate. Ei, da. După sărbători, revin aproape toţi la starea de javră de dinainte. Dar dacă stai să-i judeci, nu mai ai timp să-i iubeşti. Nu mai bine îi priveşti de departe? Pe ei, pe oameni?
Spunea Steinbeck în "East of Eden"(my favourite book ever)că tot ceea ce fac oamenii fac pentru iubire, pentru un pic de dragoste. Clar. Şi ăia din primul paragraf tot pentru asta o fac. Nicio urmă de ironie aici.
Cam despre ce-a fost vorba în aprilie?
April goes on.
Citat inexact, Vera?
Sunt zile din astea. Mizerabile. Ninge de azi-noapte şi e frig, atât de frig, pentru o zi de aprilie. Zile lipsite de sens. Când ştii că trebuie să spui stop dar ceva nu te lasă. E greu să spui stop lucrurilor care ţi-au făcut rău. Tot ai tendinţa de-a le îndrepta. De-a le repara. De-a le face bine. Când cel mai bine ar fi să le ignori, să nu le dai importanţă.
Cum faci cu oamenii?
Şi-a fost un aprilie cum n-a mai fost. Oare şi martie a fost la fel?
Se poartă persiflările. Nu te aperi mai bine când ataci? Sau când stai în defensivă? Ştiu de când jucam fotbal. Încă mai am semne. Nu e Paştele despre mâncare? Ca să vezi! Ba da. Şi eu l-am întrebat pe şeful meu când mi-a spus că "Hristos a-nviat!" dacă l-a văzut el pe undeva şi dacă da, să-l trimită şi pe raionul cu Red Bull. Băuseră tot. Red Bull-ul. Oamenii.
Eu credeam că Paştele e despre iubire. Ca şi Crăciunul. Că uite, se strâng oamenii şi stau împreună. Mai curăţă o pădure, un crâng. De uscături. După cumpărăturile compulsive din săptămâna patimilor. Credeam că e despre iertare. Despre bunătate. Ei, da. După sărbători, revin aproape toţi la starea de javră de dinainte. Dar dacă stai să-i judeci, nu mai ai timp să-i iubeşti. Nu mai bine îi priveşti de departe? Pe ei, pe oameni?
Spunea Steinbeck în "East of Eden"(my favourite book ever)că tot ceea ce fac oamenii fac pentru iubire, pentru un pic de dragoste. Clar. Şi ăia din primul paragraf tot pentru asta o fac. Nicio urmă de ironie aici.
Cam despre ce-a fost vorba în aprilie?
April goes on.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu