-Păi dacă nu vine nimeni să ne spună ce să facem?
-Nu vine, nu, că ar cere bani...piar din ăla!
Femeile dau gânditoare din cap și se uită la mine. Sau prin mine. Cine știe la ce s-or fi gândind? Nu am prins discuția de la început.
Sunt în vacanța de iarnă și sunt iar la bunică-mea. Aș vrea să vă spun că ningea ca în povești și crengile copacilor se aplecau de atâta zăpadă și liniștea aceea asurzitoare care se aude doar când ninge mult le făcea pe babe, prietenele bunicii, cum le alintam eu în gând, să tacă des, cu gândul la nemurirea...aia pe care le-o promite popa la biserica, dar n-ai să vezi! Nici nu ningea, nici ele nu tăceau. Aveau alt subiect de discuție și cum erau babe emancipate, aveau în față câte o cană cu vin fiert și vreo două, mai tinerele, câte un telefon deștept. Telefonul. Ele, nu prea.
- Noroc, femeie! Ce, răciși?
-Ei, da, nu mai poate omul să strănute, că a și răcit! Strănut! Că e praf, poate... și femeia zice aceste cuvinte mai încet. Și știi cum sunt Taurii, se alintă ea, mai departe.
Cele două femei care și-au vorbit așa sunt cumnate și nu prea se înghit. Una mă alintă, cealaltă, să-i facă în ciudă, mă gratulează ocazional cu câte o vorbă de duh, crede ea. Iar eu am mereu grijă să-i pun câte ceva pe scaun, ba o lingură, ba un fruct, ba nămol.
-Toți avem secretele noastre, nu, Silvie? Uite, de ce și-ar fi închis fata popii instagramul și feisbucul?
Bunica nu zice nimic, se joacă pe telefon și nici n-o interesează viața fetii popii.
-Aha, zice ea. Care mai vrea vin?
-Eu, eu, sar ele, pe rând. Dar să pui și portocală, auzi? Și scorțișoară, da? Uite, zice cineva pe un grup din ăsta că fata popii avea slăbiciune pentru scorțișoară!
-Așa, și? Cu ce te ajută asta pe tine?
Femeia care a spus aceste cuvinte, se repede cu răspunsul, pe care se vede treaba că-l cocea de mult și nu știa cum să-l scoată mai repede din cuptor:
-Păi auzi că a făcut treaba aia rușinoasă, ptiu!
Bunica-mea se uită la mine să vadă dacă am auzit și apoi zice:
-Ana, dacă nu era treaba aia de-i zici tu rușinoasă, nu erai tu aici să bei vin fiert cu portocale și să belești ochii la cum mimează unii fericirea pe feisbuc!
-Hai, tu, Silvie...
-Stai liniștită, că la treaba aia îi zice sex și îl face toată lumea care poate. Și nepoată-mea știe de sex, copiii de astăzi sunt educați, nu ținuți în întuneric! Dacă le spui că pe copii îi aduce barza, greșești! Generație după generație, copiii sunt tot mai isteți! Depinde și de părinți și de mediu! Dacă era greu când eram noi copii și tineri, să le fie și lor? Nu prea cred că e bine!
-Ce te aprinzi așa, Silvie?!?
-M-aprind, cum să nu m-aprind! Că dacă nu poți să zici sau să faci nimic bun, mai bine taci! Fata aia le-o avea și ea pe ale ei! Și copiii greșesc! Voi, cât ați fost tinere, ați greșit și mai mult, că doar nu ne cunoaștem de ieri! Dacă nu cu fapta, măcar cu gândul! Că nu puteați cu fapta! Dar trecutul e trecut și ce face fata asta cu viața ei, o privește numai pe ea! E timp pentru toate...și timp pentru iertare, fetelor!
Îmi place de bunica. Mereu vorbește din suflet deși asta nu o împiedică să fie câteodată răutăcioasă. Sau poate era, e ceva timp de când n-o mai interesează viața altora ceea ce m-a făcut și pe mine să n-o mai mint.
-Dar la mine la ușă și-a făcut nevoile careva! Și femeia care zice aceste cuvinte, începe să plângă. E aceeași care știa de preferințele fetii popii pentru scorțișoară și sex.
-Asta era! Păi curăță!
-Am curățat, am pus și scorțișoară, și cafea, ce n-am pus?!?
-Și atunci, care e problema?
-Problema e că e nepotu-meu! Un prăpădit! Se ține tare că e șef pe nu știu unde! Numai în capul lui! El se ține după fata popii că nevasta nu-i mai dă...sex! Și s-a ținut până fata i-a dat dar după aia n-a mai vrut! Că nu e cine știe ce Don Juan! Apoi a amenințat-o! Că mai voia dar fata popii, nu și nu! Că dacă dragoste nu e, nimic nu e, încheie ea filozofic și oarecum mândră.
Mai toate babele se îneacă cu vinul. Eu, cu sucul.
-Auzi, dar de ce s-a căcat la tine la ușă?
-S-a îmbătat de Sfântul Ion, știți că pe fiu-sau mai mic îl cheamă Yanis...
-Și...?!? Toate babele întreabă deodată așa de tare, de cred că o să crape ferestrele.
-Păi cu o zi înainte, m-a văzut vorbind cu fata popii, mă întreba, săraca, de-o rețetă de chec cum se făcea cândva! Și a crezut că mi-a spus ceva de legătura lor...dar e știut că cele mai bine ținute secrete sunt alea pe care le știu toți! Păi nevasta lui nepotu-meu bănuia și ea ceva dar ea ține la familie...însă nu mai punea neam de poze cu ei toți cinci fericiți pe feisbuc! Și a venit la mine, tanti, dar ce bine arăți, întinerești pe zi ce trece, nici n-arăți de câți ai, oricum nu se vede, și rujul îmi place și aici m-am enervat că nici ruj n-aveam, cine dracu'și mai dă cu ruj? I-am zis doar să-și bage mințile în pantaloni și să lase fata popii în pace că jar mănâncă!
-Așa! Și după aia?
-Mi-a zis că mănânc căcat! Și eu l-am crescut...Apoi, beat, după ce a chefuit, a venit și m-a făcut de rușine...
-Lasă, fată, nu pune la suflet! Că asta spune ceva despre el, nu despre tine!
-Eu știu, știu...însă ce fac cu dorul de copilul acela mic pe care-l iubeam ca pe copiii mei? Ce fac cu dorul ăla? Ca și când n-ar fi fost...
Toate femeile, nu știu dacă de la vin sau de la întâmplarea cu nepotul nerecunoscător, lăcrimează. Afară ninge ca-n povești. Tac toate și liniștea ne asurzește.
Foto : Mizerie. Alice G.
