joi, 28 aprilie 2016

Săptămâna patimilor

Au fost iar oameni,vorbe, lucruri şi evenimente care m-au impresionat săptămâna asta :

1. Au început lucrările de modernizare a străzii pe care stau şi accesul la tomberoanele de gunoi este dificil, mai ales după ploi. Într-o dimineaţă, ducând gunoiul, un angajat al firmei de salubritate, îi mulţumeşte fiicei mele, după ce această îi înmânează sacul de gunoi pe care a ţinut morţiş să-l ducă ea. Cine mai zice "mulţumesc" în zilele noastre, când aproape toţi cred că li se cuvine tot? Mulţumesc, domnule, pentru lecţia oferită!
2. Un preot a spus astea într-un interviu : "[...]mândria, egosimul şi răutatea. Oamenii cad în capcana mândriei când se consideră superiori celorlalţi, când în sinea lor au impresia că au realizat pe acest pământ lucruri nemaiîntâlnite. Egoismul este legat de mândrie, pentru că vedem cum nu ne mai pasă de cei din jur, îi umilim şi desconsiderăm şi ne interesează doar să ne satisfacem propriile nevoi şi aspiraţii. Cred că, mai mult că oricând, trebuie să ne rugăm că harul lui Dumnezeu să dărâme din sufletele oamenilor răutatea. Trebuie să fim mai buni, mai iubitori, mai altruişti în vremuri din ce în ce mai grele!"
3. Unde este minte multă, este şi prostie cu grămada.
4. Ce nu se vindecă, se suportă.
5. Treptele te pot duce atât în sus, cât şi în jos.
6. Ce rămăşiţe de vinovăţie, frică şi ruşine, conservate de timp...ce anume declanşează conflictele?
7. 4, 5, şi 6 sunt cuvintele lui Salman Rushdie.
8. Un copil răcit nu e întotdeauna un copil apatic. Copiii au energia pe care părinţii n-o mai au. Într-o zi încărcată din săptămâna trecută, când fie-mea se juca în living şi o verificam cu regularitate, să nu facă vreo boacănă, la un moment dat, după câteva clipe de linişte totală(părinţii ştiu ce înseamnă liniştea), mă duc panicată să văd ce face. Fără s-o întreb nimic, spune liniştită de jos, de pe covor : Sunt aici, mami. Şi eu te iubesc!
9. Nimic nu se întâmplă altcândva. Asta nu ştiu cine-a spus-o dar m-a impresionat. Pam-pam. Aveam doar 25 de ani.
10. Viaţa, spre deosebire de sintaxă, permite identităţi multiple. Cred că tot Salman Rushdie a spus şi asta.
11. Nu poţi să schimbi ceva, să evoluezi, să fii mai bun, dacă ţii în permanentă ochii închişi. Trecutul este mort, contează doar clipa de acum. Poate să te doară, să simţi în permanenţă în stomac fiori de amărăciune şi de regret dar peste ceva timp n-o să mai însemne nimic. Regretele, chiar şi sincere, nu întorc sensul cuvintelor. Nu regreta nimic. Timpul nu vindecă orice. Astea le-am spus eu.
12. Nu ştie ţăranul ce-i şofranul. Sic! Sau : You can take the girl out from the country but you cannot take the country out from the girl!


13. Unele poveşti n-au niciun sens.
14. Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet. Ca să nu se bage nimeni în el cu cuţitul( Iona, Marin Sorescu).
 15. La 25 de ani mă impresiona şi asta : " Aici, la graniţă, frunzele cad. Deşi toţi vecinii mei sunt nişte primitivi şi tu eşti la mii de mile depărtare, pe masa mea se află întotdeauna două ceşti de ceai"(din Magicianul lui Fowles). Ca simbol al iubirii eterne şi răbdătoare. Iubirea e doar aici şi acum, nu poţi aştepta un om care nu va veni, poate, niciodată.  Dar acum ştiu: Ca să ne salvăm, trebuie să contăm numai pe noi înşine. (Tot Magicianul)

luni, 11 aprilie 2016

Femei

Sunt femei care salveaza. Un om, o multime, se salveaza pe ele insele. De pustiu, de singuratate, de nebunie.
Femei care asteapta vesnic omul care sa le salveze, care sa le faca zeite, sa le aseze pe un piedestal, sa fie iubite asa cum sunt mereu, fara sa dea nimic inapoi, fara sa iubeasca la randul lor caci cred ca simpla lor prezenta este de ajuns.
Sunt femei care iubesc nebuneste un singur barbat, la usa caruia bat zi si noapte ca sa fie iubite, care se umilesc, se jertfesc pentru acest barbat, ii dedica statusuri patetice si fotografii cu zambete perfecte sau cu rictusuri a la Gioconda, isi jura in sine ca-l parasesc, ca nu-l mai iubesc dar tremura la simplul lui nume, suspina si le doare sufletul la o melodie care le aduce aminte de clipele trecute si cred sincer ca nu vor mai iubi niciodata la fel. Pana la urmatorul barbat. Care nu e niciodata sotul. Decat daca le paraseste. Si astfel se salveaza el.
Sunt femei mame, mame nu pentru ca au vrut asta, ci pentru ca asta au crezut ca vrea lumea de la ele(de ce-ar conta ce vrea lumea?), femei care, desi sufera in timpul sarcinii, rad de alte femei gravide care sufera cum au suferit si ele. Pentru ca au uitat, pentru ca ele considera sarcina altei femei nu ceva sfant, ci ceva de care poti sa razi. Mojicie. Rautate. Prostie. Femeile astea nu salveaza pe nimeni.
Sunt femei care n-au fost iubite mici fiind si dau buzna, adulte, in mancare, in tigari, in alcool, in sex, in cumparaturi inutile. Femei pe care nu le mai salveaza decat terapeutul, daca ar recunoaste ca au o problema, sa ajunga acolo. Femei aparent sanatoase care se plang mereu de dureri de cap, de dureri de spate, de dureri nelocalizate, femei care critica in permanenta alte femei, prezente sau absente si apoi se plang de rautatea lumii. Femei care nu se uita in interiorul lor nici macar o data. Caci cred ca simpla lor prezenta este de ajuns.
Femei care iarta si iubesc din nou, iubesc si iarta pana la capatul lumii. Femei care-si iubesc asa copiii, sotul, parintii. Femei care par proaste cand iarta si uita raul.
Femei care nu iarta niciodata, care traiesc cu satisfactie fiecare drama, singura lor ratiune de-a trai, femei care se uita cu nesat la Maruta, Capatos si plang de fericire cand un copilas nevinovat ia bataie la gradinita caci cred ca educatia se face cu violenta.Femei care nu observa niciodata ochii altei femei si ce spun ei, ci doar hainele, coafura, tenul, felul in care se misca. Ca si cum asta le-ar ajuta sau face fericite.
Femei care vor sa traiasca odraslele lor ce n-au trait ele niciodata, care spun mereu altor mame ce fac ele, cat gatesc, ce gatesc, cum imbraca si de unde imbraca copilul, care dau copilul la meditatii la 3 ani, pregatindu-l pentru succesul pe care ele nu l-au avut.
Sunt femei care se sacrifica pentru a fi "in rand cu lumea", care nu fac nimic pentru ele, care traiesc doar in mintea lor mirajul puterii, al iubirii adevarate, al prieteniei, femei incredibil de singure, femei care se amagesc de dimineata pana seara cu ceea ce n-au.
Femei care sunt doamne. Rare. Femei pe care o sa le iubesc mereu si o sa le respect desi sunt sute sau mii de kilometri intre noi.




Un an

A trecut un an de când mamaia nu mai e. Un an cu de toate. De parcă n-ar fi fost, De parcă am rămas agățați de o clipă tot acolo,  în martie...