50, 50, 50

Ce să fie, ce să fie?
Cartea despre care vorbește toată lumea, cel puțin asta scrie pe copertă așa că mi-am propus să aflu ce-are așa magic și nu de puține ori am râs cu lacrimi.

Ce-avem? Avem una bucată studentă care se duce în locul colegei ei să ia un interviu celui mai bogat burlac din Seattle. Care burlac este tânăr, frumos, inteligent, manierat, generos, plin de secrete(desigur) și dominator(cum altfel?). Și unde nu se îndrăgostesc ei unul de altul, că doar și ea e frumoasă, vaiiii, atât de frumoasă, deșteaptă, onestă, neinteresată de banii lui și supusă(?) și-n vreo trei săptămâni sunt atât de topiți unul după altul că-și schimbă total firea. Halal!

Burlacul, mare CEO, pervertit în 50  de nuanțe, îndrăgostit lulea de studentă, îi cumpără pe rând numai și numai cadouri scumpe : o ediție princeps la o carte(14 000 de dolari), telefon si nu știu ce laptop, mașină, rochii de designer care au încă prețul pe ele, ceas Omega etc, etc. După nuntă, până și chiloții de pe ea o să fie de firmă, gelul de duș folosit e Chanel( ce credeați?), butonii de la cămașă sunt de aur, are nu știu câte mașini, un elicopter pe care-l pilotează singur, are iaht(daaa), un apartament muzeu, dă 5000 de dolari pe un tablou banal ce reprezintă 3 ardei și-ar merge perfect la bucătărie( nu știu dacă n-a achiziționat și un tablou care să înfățișeze hârtie igienică cu aromă de piersici, pentru baie), cumpără și-o casă, cumpără și editura la care ajunge să lucreze mireasa lui, o duce in luna de miere prin toată Europa, bea numai șampanie scumpă, mănâncă numai stridii etc, etc. Toate astea nu doar fiindcă e excesiv de dominator ci fiindcă se îndrăgostește de ea iremediabil și nu vrea s-o piardă. Și mai bine o cumpără. Desigur, frumoasa, mignona, onesta, bruneta, dezinteresata, nu-l vrea pentru banii lui, și ea îl iubeste sincer și foarte, foarte rapid, încât îi acceptă toate pasiunile, nu fără a-și da ochii peste cap, țugui buzele și ceva proteste verbale, foarte puține, întrucât domnișoara, studentă la Litere(sau pe acolo) are puține cuvinte în vocabular : uau, mama mă-sii, ce dracu', domnul meu pervers, îl iubesc, îl iubesc, îl iubesc, de ce nu înțelege asta?). Are fata asta scumpă și-o voce interioară care se mai opune la câte ceva dar are și-o zeiță intimă, incapabilă să spună nu sau să gândească. În general. Ca cele care spun ca pe o insulă pustie și-ar lua cu ele laptopul, telefonul mobil și-un ruj. Serios, pe-o insulă pustie? Fără conexiune la internet sau rețea mobilă? Aici am divagat puțin dar sunt în ton cu mesajul cărții. Și gătește și admirabil.Studenta. Nu știu cine-o ajută : zeița intimă sau vocea interioară?

Ca totul să fie just perfect, el îi spune la un moment dat cât câștigă : 100 000 de dolari pe oră, da, da, ce râdeți, invidioaselor? Plus că domnul burlac are așa : un frate superb care se combină cu superba colega de cameră a nevestei lui, o soră minunată care se îndrăgostește de minunatul frate al colegei de cameră a nevestei, un șofer care a făcut parte din nu știu ce forțe speciale și se îndrăgostește de menajera burlacului, o minune de femeie, cum altfel?

Iar scenele de sex sunt scene de sex. Numai bune dacă ești singur(ă) sau dacă n-ai avut niciodată parte de sex. Pentru că sex face toată lumea, mai greu e la partea cu dragostea. 

Așadar cartea e foarte proastă dar admir autoarea că a reușit să pună pe hârtie niște fantezii și le-a transformat în bani și poate vise pentru fete/băieți creduli, în căutarea iubirii perfecte.

Trilogia a apărut în limba română la editura Trei, în 2012, autoarea fiind E L James. Primul volum este Cincizeci de umbre ale lui Grey, al doilea volum este Cincizeci de umbre întunecate iar al treilea Cincizeci de umbre descătușate( ce nu face dragostea din om! ).

Începe c-o poveste

Suntem mulți așa : plângem după copilărie, ne gândim cu nostalgie la adolescență, viitorul ni se pare un pic sumbru și uităm sa trăim prezentul. Când și acest prezent va deveni trecut, ne gândim cu regret : uite că arătam totuși bine și atunci, uite că aveam prieteni sau rude apropiate, uite că aveam bunicii în viață etc, poate exact aspectele de care ne plângem acum sau nu ne sunt pe plac în totalitate.

Ia o pauză și citește o carte, să fie chiar una de povești care să te ducă înapoi în timp, când jucai Rațele și Vânatorii, când săreai coarda sau elasticul sau te jucai cu baieții de-a hoții și vardiștii printre blocuri. Care nu erau așa de gri, pâna la urmă, așa e? Tindem să dăm trecutului, când ne lipsește, culori mai luminoase decât avea.

Cartea asupra căreia m-am oprit astăzi este Basmele Omului, de Vladimir Colin, editura Herra, 2008, am cumparat-o online (libris.ro) nu mai țin minte prețul, o căutam de ceva vreme și aș fi dat oricât dar n-a fost mult. Volumul citit de mine acum mulți, mulți ani, era substanțial mai gros, acesta de acum nu cuprinde toate basmele dar chiar și 13 basme îmi ajung să mă transpună într-o lume magică.

Foarte mult mi-au plăcut basmele Iani Palicarul, Slava, fiica pământului și Povestea Fericirii, fiecare conține stropul de magie care te face să te simți din nou copil, atunci când nu existau presiuni asupra ta legate de bani, serviciu, statut social, aspect fizic etc.

Redau din Iani Palicarul( voinic in limba greacă) : A fost odată pe lumea asta un vestit palicar, ale cărui isprăvi au umplut popoarele de mirare. Cu cine nu s-a luptat palicarul? Cu toți răii pământului s-a luptat! Și numai după nenumărate fapte fără seamăn s-a hotărât și el să pună capul jos și să adoarmă pentru totdeauna! Și a fost îngropat la picioarele unui stejar, pe o înălțime. Acum, palicarul avea doi feciori și nu-i semănau feciorii între ei, cum nu seamănă un sâmbure de măsline cu măslina întreagă, de soi bun.(...)

Și de la diferențele dintre ei și zgârcenia, răutatea și invidia unuia, să vedeți ce poveste se leagă și o să așteptați cu sufletul la gură un deznodământ fericit, care poate să nu vină niciodată. Ca în viață, de altfel, care poate fi bună sau poate fi rea chiar și pentru cei ce au noroc, vorba lui Zorba.

Din Povestea fericirii, o să afli cu uimire că o lume întreagă intră pe gaura unei chei și că pentru dragoste și fericire, trebuie să lupți și să te lupți și cu tine, să nu lași invidia, egoismul și orgoliul nemăsurat să distrugă povești frumoase.

Iar în Slava, fiica pamântului, o să descoperi că inteligența, puterea și modestia unei fete fac mai mult decât orice poză trucată de pe Instagram sau Facebook, cu buzele umflate sau zâmbet a la Gioconda.

Povești sunt multe pe lume, fiecare trăim o poveste dar depinde de noi  cât de frumos ne trăim povestea sau dacă alegem să ne raportăm la poveștile altora, trăind în trecut și ignorând miracolul prezentului.      

                    

Mănâncă, roagă-te, iubește

Plănuiam pentru astăzi niște păreri despre CC de la Elmiplant dar dragostea pentru cărți e mai puternică. Mai precis pentru ultima carte citită, nu m-a dat peste cap însă o consider potrivită pentru cineva aflat într-un impas.

Este vorba despre Mănâncă, roagă-te, iubește de Elizabeth Gilbert, editura Humanitas, 2008, nu e de dată recentă, eu numai acum am citit-o și cred sincer că citim o carte atunci și numai atunci când suntem pregătiți. Nu vorbesc de literaura obligatorie de la școală, ar fi mult mai plăcută dacă n-ar fi obligatorie. Dar asta e altă poveste.

Cartea romancierei ne poartă după ea, în Italia, India și Indonezia, unde are parte de cele trei experiențe  marcante, mâncarea, rugaciunea și iubirea, în această ordine, experiențe care-i vor readuce echlibrul. Bine că si-a permis, spun eu. Nu oricine, după un divorț costisitor/pierdere majoră își mai permite să plece pe undeva. Așa e însă filmul. Soțul de care divorțează, îi ia totul lui Liz dar reușește ea cumva să facă iar rost de bani și să plece în lume să se descopere(doar e scriitoare, așa primește bani, pe cartea nescrisă dar e pe listă). În Italia mănâncă și mănâncă, tot descoperind lucruri neștiute despre ea și încercând să lase în urma depresiile și teama de singurătate, se îngrașă 12 kilograme și apoi fuga în India să-l găsească pe Dumnezeu. Și dacă nu-l găsește nici în India, unde l-a găsit și Eliade...de fapt, el a spus ca Dumnezeu e acolo unde îl găsește fiecare. Și nu e departe, descoperă și scriitoarea, e chiar în inima ei. În inima fiecăruia. Partea bună este că se roagă și pentru un nepoțel de-al ei, deosebit, și băiețelul chiar de atunci, începe să doarmă. Liz, te rogi un pic și pentru fetița mea, să doarmă câte o noapte întreagă? M-am obișnuit deja cu situația dar mă întorc la lucru și să vezi atunci treziri la 4 dimineața! 

Cum totul se întâmplă cu un rost pe lumea asta și lucrurile se întâmplă doar atunci când trebuie să se întâmple( spun asta cu un scop) Liz ajunge și in Indonezia, cunoaște iubirea si ajunge la concluzia că  fericirea e consecința propriului efort. Atât de adevărat, nu?

Inițial am crezut că e doar o carte ușurică dar oferă ceva informații cui are răbdare să parcurgă tot. O recomand cu drag câtorva persoane din viața mea, să înteleagă că există un timp pentru toate. Și că putem fi buni, e o alegere personală, nu dictată de împrejurări.