Vouă cum v-au trecut aceste luni din 2019?
Când ești fericit, nu simți trecerea timpului, zboară c-o viteză amețitoare. După cum, când ești nefericit, simți fiecare minut cum te apasă, cum se scurge în infinit neluând cu el decât clipele existenței tale, nu și amărăciunea.
Sunt lucruri și oameni de care uităm brusc și pe care trebuie să le aruncăm ca să nu ne strice echilibrul.
Ieri, în timp ce mergeam spre codru, princess mă întreabă:
-Mami, oamenii seamănă cu păpădiile?
-Cum adică, princess?
-Adică sunt verzi de pleznesc, apoi se îngalbenesc când sunt copți și la final, albesc!
-Știi că ai dreptate? Albesc și se sting!
-Întâi se ofilesc, mami! Apoi fac chestia asta...cum ai zis tu că se sting! Adică mor!
Depinde de noi câtă viață trăim. Verzi, galbeni, albi. Și...stingerea. Risipirea în vânt, în ploaie. Depinde de noi ce iubim, pe cine și cât. Se întorc toate la noi, sub diverse forme. Cu asta rămânem. Nu plecăm cu nimic. Am mai spus-o.
Chiar...pentru voi cât de fericite au fost aceste luni din 2019?
