7 decembrie 2022. Mai puțin de 4 luni până împlinesc 43 de ani, de-a dreptul. When nothing goes right, go left. Nu știu cine a zis-o dar de mers nu mergem decât înainte. Știm, nu știm...nu știu de ce se spune că împlinim o vârstă anume într-o zi... când, de fapt, în acea anume zi, intrăm în acel an. Știe cineva?
Aici, unde sunt, se întunecă devreme.La ora 17.00, e întuneric beznă.
În unii oameni, e beznă tot timpul.
Gătesc paste bolognese și, între timp, mai și citesc. Recitesc, să fiu sinceră în totalitate. Inocentii, cartea Ioanei Pârvulescu, am lăsat un citat din ea pe Facebook. O lectură atât de frumoasă care mi-a reamintit, în focul evenimentelor, de ce îmi plac cărțile și nu oamenii. Dar sunt și cărți care nu mi-au plăcut deloc, cum e Isus din întuneric, a lui Radu Găvan. Lăudat pe ici, pe colea. Romanul. Că ar fi, de nu s-ar povesti. Ca postările plătite. Fix așa și cartea asta de mizerie.
Cartea Ioanei Pârvulescu însă reprezintă o oază de frumusețe, magie și bucurie într-un loc ostil cititului, unde lumea se refugiază cu tot cu vise și poezii pe rețelele sociale și toți cred că acolo e realitatea, că acolo începe povestea. Iar povestea, ca de obicei, e în altă parte.
