joi, 8 octombrie 2015

Pe tine ce te face fericita?

In timp ce ne jucam, o intreb pe printesa mea: Cum te cheama pe tine? Dia, imi raspunde ea, bucuroasa. Dar pe mami cum o cheama, Dia? Mami, se alinta ea, si mai bucuroasa. Si pe tati cum il cheama, Dia? Taaatiii, tati, zice ea vesela. Continuam in acelasi registru si-o intreb: Dar mami pe cine iubeste cel mai mult pe lumea asta? Pe Dia! Dar Dia pe cine iubeste cel mai mult? Pe mami! Dar Dia si mami pe cine iubesc cel mai mult pe lumea asta? Pe tati, spune ea cu voce cristalina.
Apoi sta in brate la mine cu orele, fara sa ma lase sa fac nimic, doar s-o tin pe ea in brate, s-o alint, s-o mangai, sa-i sarut obrajorii si sa se uite lung in ochii mei, facandu-mi pe nevorbite cea mai frumoasa declaratie de dragoste  pe care o poate primi un om in viata asta.
Pentru mine, asta este fericirea.
Am intalnit oameni profund nefericiti, sanatosi, cu putere de munca, cu familii sau nu, a caror singura satisfactie pare a fi critica celorlalti. De pe un scaun, fara sa gandeasca macar o secunda inainte de-a vorbi, arunca cu rautati : Ce urata e X, ce s-a ingrasat Y, ce urat ii sta lui Z in negru, ce slaba e T, ce urat ii sta in fusta lui C etc,etc. Nu ma mira doar rautatea gratuita din spatele acestor vorbe ci si frecventa lor, zi de zi, caci pare ca unora nu le mai ajunge timpul de 8 ore pentru a arunca cu noroi, fara a se observa o clipa. Daca fac asta tot timpul, fara nicio pauza, cand se bucura de viata? Ce-i face pe ei fericiti? Ce ii defineste pe acesti oameni care gandesc cu aceeasi minte de licean incorsetat de prejudecati si mentalitati de secol 20? Eu, una, sper ca n-am facut 35 de ani degeaba, ca n-o sa-mi educ fetita in spiritul judecarii dupa aspect, nu ma definesc nici kilogramele in plus, nici ochii, nici buzele, nici, nici. Nu ma bronzez fiindca unora li se pare ca sunt prea alba, nu ma imbrac cum ar vrea X sau Y...dintr-un simplu motiv: eu stiu cine sunt si ce vreau. Nu-mi caut fericirea in a fi pe placul celorlalti. Rautatea si nefericirea lor de aici provin, nemultumiti de ei si necunoscand adevarata iubire, critica la nesfarsit si judeca fara sa gandeasca.

Un an

A trecut un an de când mamaia nu mai e. Un an cu de toate. De parcă n-ar fi fost, De parcă am rămas agățați de o clipă tot acolo,  în martie...