După ultima faptă comisă, aș vorbi eu despre asta, dacă mi-aș aminti, am început să prestez muncă în folosul comunității. Nu e rău, am pauze dese, port și mască , nu mă recunoaște nimeni. De parcă ar mai conta. Psihologul ăla care mă consiliază acum, ca să vorbesc în termenii lui prețioși fiindcă eu aș zice că mă tratează ba de una, ba de alta, sunt prea multe să le redau, spune că am blocat ce mi s-a întâmplat și mă prefac că nimic n-a avut loc. Dacă ar ști el câte știu eu...
Uite că munca îl înnobilează pe om! Așa că muncesc, să devin o doamnă , ce plua mea! Asta nu-mi aparține, am auzit acum ceva zile niște femei în parc depănând amintiri din studenție și una povestea de o doamnă lector cu mai mult de trei inele și zeci de brățări spunând că e o doamnă , în plua ei, parchează unde vrea ea, viitoru'e al femeilor și face ce vrea cu viitoru'ei. Că trecutul îi făcuse ce a vrut el cu ea. Și-am vrut să râd dar nu se cădea că eu adunam gunoaie din jurul parcului și era evident că și trecutul meu, în plua mea, făcuse ce-a vrut el din mine.
Bine că nu mai am nici limbrici, nici enterocolită. Doamne ajută, că toate trec. Psiho asta al meu, că am observat că așa se zice, medicul meu, ai mei(ăștia fiind șefii pe care de obicei îi pupă în dos deși îi detestă și sentimentul e reciproc), mi-a zis că e o modalitate de-a atrage atenția. Căcarea lumii, ca să zic așa! Adică țara arde și baba se piaptănă! Eu fiind fix baba aia. Înțelegi, nu? Eu sunt Baba. Je suis Baba. O fi, nu spun nu, unde era tata când aveam nevoie să mă vadă? Dar știu, psiho al meu nu știe, tata se căca pe el de atâta băutură. Un pămpălău care își făcea curaj bând tone de alcool ieftin. Deocamdată nu-i spun nimic la nenea psiho, mai trece timpul, că și lui îi zboară mintea în alte părți când mă consiliază, chipurile. Pămpălica de tata, așa pămpălica cum e, s-a lăsat de alcool de ceva timp, că era să moară și i-a fost frică de a albit, îmi plătește cash terapia. Zice că măcar atât poate să facă pentru mine. Aș putea să mă împac cu el, să fac pace cu ce-a fost dar tot e ceva care mă ține. Spune-mi ce e, dacă ești atât de deștept, i-am dat replica lu'nenea psiho dar el, calm și cald, că nu înțeleg unde ține și căldura și calmul, mi-a spus că nu discutăm în terapie despre el ci despre mine. Și atunci am știut că nu vreau să fac pace cu trecutul, că încă îmi dă un sens, o valoare și m-a bufnit plânsul că nu pot să mă uit pe o fereastră fără să mă gândesc la toți iubiții, la tata, la serviciile nenorocite pe care le-am avut, că nu pot să fiu recunoscătoare că nu sunt bolnavă(cât de cât, deh) fiindcă trăiesc întreagă în tot ce-a fost.
Hopa așa, că se întâmplă ceva în parc, să mai strâng câte un muc de țigară, parcul e locul preferat de adolescenți pentru viciile lor mărunte. Câțiva copii vin în fugă să le spună părinților că un bătrân aruncă cu apă fiartă de la geam și amenință că se duce la poliție dacă se mai joacă. Părinții, calmi și calzi, tot ca psiho al meu, îi liniștesc, să coboare, dacă are curaj. Copiii zburdă din nou, vorba poetului, dacă-i copil, să se joace...
Nu după mult timp, o tipă cu ochii goi și care pare că n-a văzut de mult o oglindă fiindcă au închis la oglinzi de când cu pandemia, se repede la copii, amenințându-i și ea cu poliția. Mămicile, deranjate din discuțiile lor legate de ce mai gătesc și ce fac cu vaccinarea care devine tot mai amenințătoare, se îndreaptă spre tipa cu ochii triști. Îmbrăcată într-o salopetă de sudor, se trage compulsiv de părul lung și prins într-o coadă. O urmăresc cu coada ochiului. Parcă e o colegă de la Gheorghe Preda. În fine, are tot ce-i trebuie. Zice că a cumpărat aleea pe care se joacă copiii. Ea cu tati al ei. Copiii râd și îi spun în batjocură că nu se poate așa ceva. Îl strigă pe tati, bătrânul care arunca cu apă fiartă pe copii. Mamele, una câte una, îi spun că parcul e pentru copii, să se joace, nu e ora de liniște, până atunci au voie să se joace. Coboară și bătrânul și se repede ca un cocoș la câte un copil, aceea e strada lor și îi invită pe toți la el în casă să audă cum se aud de tare copiii! Și atunci râd ca o nebună, auzi la el, ce-și mai dorește carne proaspătă în casă! O mămică îi spune că a înregistrat convorbirea și se aude foarte clar când moșul a spus că i-a fotografiat pe copii și știe unde stau, la care bătrânul cu certe înclinații incerte, desigur, ia foc și o amenință că îi toarnă gunoiul în cap, că toată scara e a lui, să se ducă dracului cu toții!
Și eu credeam că sunt eu puțin dusă....
