joi, 14 octombrie 2021

Love is a losing game

Love is a losing game, cântă tare Amy Winehouse, moartă de ceva vreme. Amy, nu dragostea de care cânta. 

Love is a losing game/Played out by the hand/Love is a losing hand/More than I could stand/Love is a losing hand...

Trec peste tristețea artistei și ascult Personal Jesus. Mai bine așa. Sunt măști peste tot, în frunzele orbitor de roșii care cad puzderie pe străzi și mă gândesc că niciodată n-am văzut atâtea nuanțe de roșu, în preajma magazinelor de tot soiul și mă gândesc că niciodată nu am simțit atâta ură, atâta dezbinare...poate când mergeam la vot să nu iasă Corneliu Vadim Tudor președinte, Ponta, Dancilă, sau poate în preajma unor referendumuri stupide privind dreptul tuturor oamenilor de-a face ce vor cu corpul lor căci e al lor și doar al lor...

Dar și acestea mi se par înfiorător de departe. 

Mă uit atentă în jur, e o dimineață cum sigur au mai fost dimineți pe pământ și opresc muzica să surprind niște imagini pe care să mi le reamintească Google Foto peste un an. Opresc clipa iar apoi același Google îmi atrage atenția să închid activitatea vechiului telefon simțind că,  uite așa, cu o atingere, am închis nenumărate uși. Îmi pun repede masca, nu cea medicală, să nu se observe, dau pagina căci așa cum mai mai spus, o rezistență e de cele mai multe ori doar o agățare. Ca și cum te-ai agăța de aer să te tragă din nisipuri mișcătoare. 

                                                             


Necomunicare. Îmi sună în minte această necomunicare de care sunt suspectă. Suspect de aproape. Dar nu mă mir așa cum nu mă mir de unii ipochimeni cu veleități de manager(?) dar nu, nu e vorba de ei, care nu salută nici când îi saluți tu prima deși CBM specifică cine salută primul, indiferent de statut, vârstă, funcție. Ce tot vorbesc de CBM? Nu există. E plin de adulți în care zace amorțit câte un copil care n-a fost validat niciodată. Degeaba facultăți, degeaba specializări, degeaba haine sau accesorii de firmă. Dacă dragoste nu e, nimic nu e...

Scria Marin Preda.

E frică.


Dezbinare, ură. Iar firul care desparte dragostea de frică e atât de fragil. Ca niște puncte de suspensie care nici nu incheie, nici nu incep. Ci. Vorba aceluiași Preda. 

                                                     

Un an

A trecut un an de când mamaia nu mai e. Un an cu de toate. De parcă n-ar fi fost, De parcă am rămas agățați de o clipă tot acolo,  în martie...