Răscolim prin timp.
Ne căutăm moment de moment, ghidându-ne după emoții. Iar ghidul e hoț, e mincinos, nu ne arată drumul bun, cel de acum.
Înțelegi ce spun? Probabil dacă ai cunoscut vreodată pe cineva cu care să te conectezi atât cât să simți că ești bine și că e bine pe lume, știi ce zic. Emoțiile au fost, acum nu e în legătură cu ele. Conectarea e în prezent, nu atunci, nu în căutările trecutului. Conectarea e un dar. Cu noi, cu ceilalți. O binecuvântare. Tare mult îmi place acest cuvânt : binecuvântare. Are tot ce-i trebuie.
E frig. Cam frig pentru timpul acesta din an. Dar are și "darul" farmecul lui. O să înnebunească salcâmii și teii o să ne picure divin de arome în suflete. Tot o conectare și asta. O binecuvântare.
Se apropie Sărbătorile. Perioada în care am putea să fim mai buni. Dacă am avea cu ce. Mulți ani mi-am zis că iată, oamenii coboară atât de jos din cauza deceniilor de comunism, de sărăcie, de lipsuri fizice și spirituale. Însă comuniștii nu mai sunt(sau sunt dar asta e o altă discuție), oamenii nu mai mor de foame. Mor fiindcă mănâncă rău, greșit, compulsiv și se îndoapă cu tot felul de toxine, de la țigări și alcool, la gânduri negative și prejudecăți. Construiesc ziduri și fortărețe în jurul propriilor conștiințe. Nu care cumva să ajungă la ei, să se...ați ghicit : nu cumva să se conecteze cu ei înșiși. Căci e un munte de durere acolo. Mult de lucrat. Și numeroase de iertat.
Răscolim prin timp, ne dăm singuri dreptate că trăim într-o țară care nu face nimic pentru noi deși nici noi nu facem pentru ea, suntem copiii nimănui, neconectați la prezent dar cu toate acestea vrem un viitor mai bun, autonomie, nu tirania celor bogați, a măștilor sau a vaccinurilor care vor să ne ia...ce? Ce să facă cu asemenea minți? Nu suntem atât de destepți cum pretindem. Să știi ceva nu e totuna cu a fi vreo minte stralucită. Vrem dar nu știm ce și de ce. Vrem fiindcă n-am avut. Conectare.
Conectarea este binecuvântare. Când nici nu e nevoie de multe cuvinte și ne înțelegem și cu măști, de la distanță.
Am descoperit în Apeirogon acest citat din Borges: Când sunt cu tine și când nu sunt cu tine e singurul fel în care pot măsura timpul.
Dragoste.
Iar Colum McCann, autorul cărții mai sus menționate, spune așa :
Cel mai de seamă război sfânt este acela dus pentru cucerirea sinelui.(...) Amintire. Traumă. Rima istoriei și opresiunii. Schimbările generaționale. Viețile otrăvite cu îngustime.
Ai crede că e vorba despre noi. Nu e. Dar ar putea fi.
