N-avem nimic,
Mi-a spus cândva o persoană,
Pe care am iubit-o mult
Sau credeam că o iubesc.
Ce ți-e și cu iubirea asta,
De fapt.
Acum e.
Acum
Nu mai e.
Un miraj.
Nu o Fata Morgana,
Doar o așteptare care te ucide,
Încet-încet.
Nu o speranță,
Doar certitudinea că toate-s incertitudini.
Niște puncte de suspensie din manualul bolilor mintale.
Când tot ce contează e să fii bun. Să alegi să fii bun. Răi sunt toți proștii. Și invers. Și curvele lor.
Eu construiesc,
Clădesc,
Nu distrug.
E mai ușor să faci rău,
Să alegi să distrugi un rus, un francez,
Un român,
Când și viața ta e distrusă,
Când ai ales un boss să te aleagă pe un post cu bani mai mulți și îi dai ce oricum dai tuturor. Unora, pe bani.
Eu clădesc, aleg binele și demnitatea.
Sunt zile în care plâng, greșesc, iar plâng și mă ridic.
Aroganța se tatuează nonșalantă, din ambiție și din răutate. Cu inel demonstrativ. Există lasere. Dar pentru restul?
Politica struțului. Prostia e GunoIela.
Putregai uman.
