Nu-mi amintesc deloc ce făceam la 16 ani, doar mergeam la școală, zâmbeam trist și mă simțeam neînțeleasă dar eram mulți în aceeași situație și nimic nu s-a schimbat, treizeci de ani mai târziu. Poate cuvinte noi în Doom: supat, crazy, drink. Am mai multe cărți decât aș fi crezut și nu cred că o să mă opresc aici.
Nici la 26 de ani nu știu ce făceam, lucram haotic în vânzări, oare? N-am idee. Apoi, un an mai târziu am mers prima dată acasă, în Italia. Roma, casa mea. Acolo m-am simțit prima dată acasă, exact ca în zicala "ești acasă unde ți-e inima". Iar inima mea era acasă în cetatea eternă. Și inima mea, biata, s-a refăcut, și-a revenit, s-a ales pe ea, cum sună literatura de Tik Tok de acum, când curve de tot felul și măciucari fără vină se aleg pe ei, își asumă trecutul, se bat cu pumnii în piept, își amenință chiar și copiii. Ba unele, soții de ciobani din Sibiu, care au "pui" făcuți cu dracu' știe cine, îi mai și postează pe "pui" pe Facebook, pe Instagram... să știe toată Takata cât de pocăite sunt ele. Cum, Cristina, tu erai? Nu pot să cred. Eu credeam că e Bianca C.
Apoi, la 36, îmi amintesc: am plecat din fabrică pentru un post mai rău plătit (de fapt, nu, nu) doar ca să fiu mai mult cu cei pe care îi iubeam, copilul și soțul meu. Cel din urmă s-a supărat rău, îi stricam programul cu pocăita care i se plângea( la fel ca zdreanța de acum) că o abuzează soțul. Până la urmă, s-a obișnuit că lucram doar de dimineață, aia e, viața te mai pune și în asemenea poziții. Nu mai spun, Cristina S.(oare mă citești și acum?), că a zis fostul soț că ție nu-ți plăcea decât o poziție. În rest, nu, poate îl mâniai pe Dumnezeu. Iar tu ești pocăită, Cristina. Asta de acum, adică actuala fostului, nu e pocăită. E în Franța, poate. Nu îi e teamă de vreo entitate, se f.ute pe bani cu oricine. Cum zicea fostul ei bărbat, și cu taică-său. Dar ea e mai tolerantă, îi plac toți, români, ruși, francezi, nu contează, înalți și proști să fie, să le ia banii. Îi crește pupila când e plătită pentru prestațiile ei actoricești. Fostul e încântat de asta, știe că nu e dragoste, ci adrenalină dar ce mai contează? A zis că o coase el cumva și i-am spus să fie de față, se culcă și cu chirurgul... N-am eu umor? Îi plătește și avorturile, îi dă și parola la Netflix. Că și ea i-a spus, asumată fiind(ce naiba, nu e ea asumată până la vârsta asta?), cu ce șef s-a culcat să fie o șefă mai mică.
La 46 și ceva de ani, umorul m-a părăsit când infidelul pe care l-am tot iertat(să-mi iert răbdarea și prostia), a amenințat copilul nostru că-l părăsește dacă divorțez după legile din Germania, țara în care m-a adus , după spusele lui, să se răzbune pe mine, fiindcă nu m-a iubit niciodată, fiindcă a stat cu mine pentru bani, pentru confort, s-a prostituat 18 ani. Mă înclin. Am infinitul de la el și îi mulțumesc. Nu mai am umor, nici răbdare pentru un om care și-a amenințat copilul că-l fură și pleacă cu el în Norvegia. Că o părăsește pentru totdeauna și eu sunt de vină pentru asta, așa i-a spus. Ca și cum prostia și infidelitatea ar fi vini. Sunt alegeri.
Nu e narcisist. N-are c.oaie. Să-ți ameninți copilul ca să-ți păstrezi mașina...
E timpul să afle și scheletul sifilitic în ce familie intră, nu știe peste cine se răstoarnă dulapul cu trecut.
Sunt amuzantă, nu doar deșteaptă și frumoasă. Și modestă 😉
