miercuri, 25 februarie 2015

Bătrâneţe, haine grele

Astăzi, în timp ce stau la rând să intru la medic, trece pe lângă mine un bătrân înalt, cu atitudine. Avea pantaloni din piele. Avea şi haină din piele. Şi pe picioare, pe pantalonii care stăteau înţepeniţi pe el, avea urme de urină. Omul tocmai ieşea de la toaletă dar nu ştia ce surprize îşi rezervase singur. În viaţă, de multe ori, ne facem singuri astfel de surprize amare şi mergem înainte cu atitudine de dive, fie bărbaţi sau femei. Atitudinea e bună, direcţia  e bună, înainte e sensul însă mai contează şi ce facem în viaţă. Altfel, unii doar se pişă pe ei.

Bătrânul din faţa mea se ridică atunci când iese asistenta şi-i înmânează o adeverinţă.

-Şi, şi, şi aş mai avea nevoie de o hârtie! 
-Ce hârtie, domnul Popa?
-O, o, o trimitere la doctorul cu ochelarii!
-La oftalmolog? Să vă schimbe ochelarii? Vă trebuie astăzi?
-Ce, ce, ce să-mi trebuiască astăzi?
-Hârtia, trimiterea pentru doctor! 
-Ce, ce, ce doctor?
-Oftalmologul, domnul Popa!  Vă duceţi astăzi?
-Un, un, unde să mă duc astăzi?
-La doctor, să va schimbe ochelarii? Vă duceţi astăzi?
-Ce, ce, de ce să mă duc astăzi?
-Va duceţi când vreţi, domnul Popa,  e trimiterea valabilă 30 de zile!
-Ce, ce , ce trimitere?

Norocul doamnei a fost că a sunat-o cineva şi-a răspuns, altfel discuţia ar fi continuat mult şi bine. Nu, nu am râs. Cum tindem să ne neglijăm de la vârste tinere şi să ne sacrificăm sănătatea pentru bani sau servicii care nu ne satisfac, o bătrâneţe liniştită e un ideal care ţine de domeniul fanteziei.

 Sursa foto : https://cosminneagu.wordpress.com

Un an

A trecut un an de când mamaia nu mai e. Un an cu de toate. De parcă n-ar fi fost, De parcă am rămas agățați de o clipă tot acolo,  în martie...