Săptămâni nebune de când m-am întors la lucru, am reintrat aproape total în ritmul vieții obișnuite. Cel mai grozav este că am cel mai bun babysitter pe care-l poate avea cineva. Nu e de împrumutat, e pentru cea mai grozavă fetiță din lume, fetița mea(care acum îmi stă în cap, la propriu, dădaca are liber weekend-ul acesta).
Ce-am auzit, înveselit și parțial întristat în aceste două săptămâni nebune :
O discuție în autobuz :
- Și te-ai dus cu el la școală pe 15 septembrie?
- La ce să mă duc? S-a dus soră-mea cu al ei, că și el începea clasa I și sunt amândoi în clasă, la ce să mă duc și eu? Am făcut curățenie.
Păi da, pe același principiu, de ce să-i dea și în ziua aia mâncare că doar i-a dat c-o zi în urmă. O fi mai bună curățenia decât prezența în viața copilului tău?
Ce m-a înveselit : povestea unui cititor, să-i spun așa. Mi-a povestit cu mult haz cum s-a dus în oraș cu un comision, cum a stat pe-o bancă țanțoș, cum se uitau fetele la el, de-i venea să le întrebe de vorbă, na! Cum a mers și la un Orange Shop tot la fel de mândru și s-a uitat și întrebat de telefoane etc. Pe drumul spre casă a observat într-un geam motivul pentru care se uita lumea la el ca la o divă : avea șlițul desfăcut. No, no, cum ar spune ardelenii. Momentul acela în care te crezi divin/ă de fermecător/fermecătoare și tu ai fie mâncare pe față, fie hârtie igienică pe fustă, fie ți-ai pus mult prea mult fond de ten. Sau când saluți plin de drag pe cineva și tot ce obții e o căutătură rece sau dispreț total. Hmm.
Plus : o fetișcană de vreo 15 ani observă niște băieți un pic mai mari pe-o terasă și se dă mândră jos din mașină să facă ceva să fie remarcată și se înroșește de plăcere, băieții chiar o remarcă, se uită galeș la ea! Fiindcă avea un bandaj la picior, pantofii erau prea înalți, prea strâmți pentru ea și-o băteau iar bandajul flutura în bătaia vântului. Dar mai contează? A fost remarcată...Ehe, câte vise!
Trist : în Mall, o mămică își hrănește bebelușul de câteva zile cu lapte praf, cu o tetină mult prea mare, copilul înfometat și lacom ar tot suge dar se îneacă după fiecare înghițitură ceea ce-i întrerupe mereu masa! Și plânge de foame, se îneacă...Ar vrea la sânul mamei, în siguranță, nu în Mall, cu lapte de la mama lui, nu lapte procesat, lapte cu dragoste, cu protecție, cu tot ce-i mai bun în lume. Frustrată de atâtea încercări nereușite de a-l hrăni, mama nu-i mai dă nici lapte praf. O femeie în vârstă spune că probabil așa se îneca și minunea mea când era mică. Nu, îi spun. A supt de la sân, i-am dat cât a vrut, când a vrut și nu s-a înecat niciodată.
Debusolant : cine, mamă, o fi Eminescu? Anul acesta s-a dat Eminescu la bac. Ai auzit? A picat Eminescu la bac? N-are nimic, îl ia la toamnă.
Cam așa și discuția următoare : a învățat tot băiatul meu dar n-a învățat Eminescu ăla și-a picat. Ăla? Dar dacă pica Ion Barbu, ce se mai făceau? Mircea Cărtărescu? De ăia ce mai ziceau? De minunea asta ce spuneau:
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/21855/Oul_dogmatic ?
Colegei care s-a făcut că nu mă vede în Mall : te-am văzut la rândul meu. Nici eu n-aveam chef de tine. Nu sunt sociabilă. Am o familie minunată. Nu trebuie să fim prietene. Cred că înțelegi.
Săptămâna asta am început să citesc Hoțul de cărți, printre picături. Dorm maxim 5 ore pe noapte, cu întreruperi. Vreau să citesc Speranța, o tragedie și să recitesc Marile speranțe. Cum le prind la un preț bun pe elefant.ro sau libris.ro, cum le cumpăr. Acum am remarcat că amândouă conțin cuvântul speranță.
În weekend, e vacanță. Un fel de vacanța mică. Mai vreau să ascult Pasărea Colibri : https://www.youtube.com/watch?v=2KVPywTUDI4 sau asta : https://www.youtube.com/watch?v=khxwXX9G7Uc
Nu-mi pierd speranța într-o lume mai bună, mai educată, mai neinteresată cu cine ești rudă, mai interesată de Eminescu decât de pițipoance mondene, mai tolerantă. Nici la terenul de joacă nu mă mai duc cu fetița mea, e prea multă violență. O las să exploreze alte parcuri în cele 3 ore cât avem la dispoziție când suntem pe afară. Nu am timp să mă contrazic( și nici nu vreau) cu părinți sau nepărinți care știu ei ce e cel mai bine. Pentru alții. În timp ce propriul copil e ud și plânge că nu i se acordă atenție sau amenințat cu veșnicul și obositorul : Te duc acasă! No, no. Când ai pus poze cu el în puța goală sau pe oliță pe Facebook(ce urât din partea voastră, părinți fără respect), nu-l mai amenințai că-l duci acasă, dragă părinte bun.
