Mie îmi este dor de seri lungi de vara, petrecute pe "vale", la mamaia, cu verişori şi prieteni, fără smartphone-uri consultate din 5 în 5 minute. Doar cu aluzii la săruturi care n-au avut loc, la vise despre cum vom fi când vom fi mari.
Îmi este dor de dimineţi de duminică, calde şi liniştite, cu miros de gogoşi cu salcâm de la Tanti Vasilica, cu miros de ouă în tigaie, cu aromă de orez sau gris cu lapte.
Îmi este dor mereu de fraţii mei, atât de dor că doare.
Îmi este dor mereu de sora mea, atât de dor că doare. Imi este dor de verisorii mei.
Îmi este dor de seri cu licurici.
Tare dor îmi este de ploi calde şi repezi de vara, de mers pe Topolog, de mâncat mere verzi din livezile de lângă râu.
Îmi este dor de timpurile când aveam tot timpul din lume la dispoziţie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Un an
A trecut un an de când mamaia nu mai e. Un an cu de toate. De parcă n-ar fi fost, De parcă am rămas agățați de o clipă tot acolo, în martie...
-
Stau cu ochii în laptop și din când în când oftez și notez câte ceva pe o foaie mâzgălită, toată numai floricele și inimioare, să pară că l...
-
Știi cum e să te trezești într-o dimineață, o dimineață ca oricare alta din viața asta nespus de tristă pe alocuri și să ai sentimentul c...
-
Timpul nu vindecă nimic. Se depun straturi. Atât. Şi când nu reuşeşti să te fixezi în prezent, se ridică câte un strat de amintiri gata să ...