Mie îmi este dor de seri lungi de vara, petrecute pe "vale", la mamaia, cu verişori şi prieteni, fără smartphone-uri consultate din 5 în 5 minute. Doar cu aluzii la săruturi care n-au avut loc, la vise despre cum vom fi când vom fi mari.
Îmi este dor de dimineţi de duminică, calde şi liniştite, cu miros de gogoşi cu salcâm de la Tanti Vasilica, cu miros de ouă în tigaie, cu aromă de orez sau gris cu lapte.
Îmi este dor mereu de fraţii mei, atât de dor că doare.
Îmi este dor mereu de sora mea, atât de dor că doare. Imi este dor de verisorii mei.
Îmi este dor de seri cu licurici.
Tare dor îmi este de ploi calde şi repezi de vara, de mers pe Topolog, de mâncat mere verzi din livezile de lângă râu.
Îmi este dor de timpurile când aveam tot timpul din lume la dispoziţie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 ani
Au trecut 3 ani de când ai plecat, Mamaia mea iubită și deseori, neînțeleasă. Ca noi toți, de altfel. 3 ani de când am învățat iar și acum...
-
Ai plecat prea devreme, Mielu. Iar dacă , prin absurd, vei citi asta, vei râde ușor ironic și vei spune o glumă clar ironică, să râdem toț...
-
Am citit cândva, acum vreo doi ani, să fie, zic, o carte care m-a tulburat atunci, când trăiam amorțită(să nu simt, să nu mă mai doară real...
-
Cei care citesc ce scriu aici când am "timp ", ar putea tresări și s-ar putea gândi că voi scrie despre cine știe ce zdreanță, zd...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu