Femei care asteapta vesnic omul care sa le salveze, care sa le faca zeite, sa le aseze pe un piedestal, sa fie iubite asa cum sunt mereu, fara sa dea nimic inapoi, fara sa iubeasca la randul lor caci cred ca simpla lor prezenta este de ajuns.
Sunt femei care iubesc nebuneste un singur barbat, la usa caruia bat zi si noapte ca sa fie iubite, care se umilesc, se jertfesc pentru acest barbat, ii dedica statusuri patetice si fotografii cu zambete perfecte sau cu rictusuri a la Gioconda, isi jura in sine ca-l parasesc, ca nu-l mai iubesc dar tremura la simplul lui nume, suspina si le doare sufletul la o melodie care le aduce aminte de clipele trecute si cred sincer ca nu vor mai iubi niciodata la fel. Pana la urmatorul barbat. Care nu e niciodata sotul. Decat daca le paraseste. Si astfel se salveaza el.
Sunt femei mame, mame nu pentru ca au vrut asta, ci pentru ca asta au crezut ca vrea lumea de la ele(de ce-ar conta ce vrea lumea?), femei care, desi sufera in timpul sarcinii, rad de alte femei gravide care sufera cum au suferit si ele. Pentru ca au uitat, pentru ca ele considera sarcina altei femei nu ceva sfant, ci ceva de care poti sa razi. Mojicie. Rautate. Prostie. Femeile astea nu salveaza pe nimeni.
Sunt femei care n-au fost iubite mici fiind si dau buzna, adulte, in mancare, in tigari, in alcool, in sex, in cumparaturi inutile. Femei pe care nu le mai salveaza decat terapeutul, daca ar recunoaste ca au o problema, sa ajunga acolo. Femei aparent sanatoase care se plang mereu de dureri de cap, de dureri de spate, de dureri nelocalizate, femei care critica in permanenta alte femei, prezente sau absente si apoi se plang de rautatea lumii. Femei care nu se uita in interiorul lor nici macar o data. Caci cred ca simpla lor prezenta este de ajuns.
Femei care iarta si iubesc din nou, iubesc si iarta pana la capatul lumii. Femei care-si iubesc asa copiii, sotul, parintii. Femei care par proaste cand iarta si uita raul.
Femei care nu iarta niciodata, care traiesc cu satisfactie fiecare drama, singura lor ratiune de-a trai, femei care se uita cu nesat la Maruta, Capatos si plang de fericire cand un copilas nevinovat ia bataie la gradinita caci cred ca educatia se face cu violenta.Femei care nu observa niciodata ochii altei femei si ce spun ei, ci doar hainele, coafura, tenul, felul in care se misca. Ca si cum asta le-ar ajuta sau face fericite.
Femei care vor sa traiasca odraslele lor ce n-au trait ele niciodata, care spun mereu altor mame ce fac ele, cat gatesc, ce gatesc, cum imbraca si de unde imbraca copilul, care dau copilul la meditatii la 3 ani, pregatindu-l pentru succesul pe care ele nu l-au avut.
Sunt femei care se sacrifica pentru a fi "in rand cu lumea", care nu fac nimic pentru ele, care traiesc doar in mintea lor mirajul puterii, al iubirii adevarate, al prieteniei, femei incredibil de singure, femei care se amagesc de dimineata pana seara cu ceea ce n-au.
Femei care sunt doamne. Rare. Femei pe care o sa le iubesc mereu si o sa le respect desi sunt sute sau mii de kilometri intre noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu