Femei

Sunt femei care salvează. 

Un om, o mulțime, se salveaza pe ele însele. De pustiu, de singurătate,  de nebunie.

Femei care așteaptă veșnic omul care să le salveze, care să le faca zeițe, să le așeze pe un piedestal, sa fie iubite așa cum sunt mereu, fără să dea nimic înapoi, fără să iubească la rândul lor căci cred că simpla lor prezență  este de ajuns.

Sunt femei care iubesc nebunește un singur bărbat, la ușa căruia bat zi si noapte ca să fie iubite, care se umilesc, se jertfesc pentru acest bărbat, îi dedică statusuri patetice și fotografii cu zâmbete perfecte sau cu rictusuri a la Gioconda, își jură în sine că-l  părăsesc, că nu-l mai iubesc dar tremură la simplul lui nume, suspină și le doare sufletul la auzul unei melodii  care le aduce minte de clipele trecute și cred sincer că  nu vor mai iubi niciodată la fel. Până la următorul bărbat. Care nu e niciodata soțul. Decât dacă le părăsește. Și astfel se salvează el.

 
Sunt femei mame, mame nu pentru că au vrut asta, ci pentru că asta au crezut că vrea lumea de la ele(de ce-ar conta ce vrea lumea?), femei care, deși suferă în timpul sarcinii, râd de alte femei gravide care suferă cum au suferit și ele. Pentru că au uitat, pentru că ele consideră sarcina altei femei nu ceva sfânt, ci ceva de care poți să râzi. Mojicie. Răutate. Prostie. Femeile astea nu salvează pe nimeni.

Sunt femei care n-au fost iubite mici fiind și dau buzna, adulte, în mâncare, în țigări, în alcool, în sexul cu soții altor femei, în cumpărături inutile. Femei pe care nu le mai salvează decât terapeutul, dacă ar recunoaște că au o problemă. 

Femei aparent sănătoase care se plâng mereu de dureri de cap, de dureri de spate, de dureri nelocalizate, femei care critică în permanență alte femei, prezente sau absente și apoi se plâng de răutatea lumii. 

Femei care nu se uită în interiorul lor nici măcar o dată. Unele sunt c.urve, pur și simplu. Nu pentru bani. Pentru că asta sunt.

Femei care iartă  și iubesc din nou, iubesc și iartă până la capătul lumii. Femei care-și iubesc așa copiii, soțul, părinții. Femei care par proaste când iartă și uită răul.

Femei care nu iartă niciodată, care trăiesc cu satisfacție fiecare dramă, singura lor rațiune de-a trăi, femei care se uită cu nesaț  la Măruță, Capatos și plâng de fericire când un copilaș nevinovat ia bătaie la grădiniță căci cred că educația se face cu violență. 

Femei care nu observă  niciodată ochii altei femei și ce spun ei, ci doar hainele, coafura, tenul, felul in care se mișcă.

Ca și cum asta le-ar ajuta sau face fericite. 

Femei care vor sa trăiască odraslele lor ce n-au trăit ele niciodată, care spun mereu altor mame ce fac ele, cât gătesc, ce gătesc, cum îmbracă și de unde îmbracă copilul, care dau copilul la meditații la 3 ani, pregătindu-l pentru succesul pe care ele nu l-au avut.

Sunt femei care se sacrifică pentru a fi "în rând cu lumea", care nu fac nimic pentru ele, care trăiesc doar în mintea lor mirajul puterii, al iubirii adevărate, al prieteniei, femei incredibil de singure, femei care se amăgesc de dimineața până seara cu ceea ce n-au.

 
Femei care sunt doamne. Rare. Femei pe care o să le iubesc mereu și o să le respect deși sunt sute sau mii de kilometri între noi.

        

Sursa foto : internet.