Îmbrăţişate

Ca de fiecare dată, mă pierd în ochii tăi negri şi mă întreb cum de-am avut atât noroc să mă alegi pe mine să fiu mama ta. Tare norocoasă mai sunt!

Astăzi n-ai mers la grădiniţă aşa că am stat un pic mai mult cu tine şi te-am legănat iar înainte să te bag la somn şi mi-ai cerut din nou povestea cu împăratul cu merele de aur. Am schimbat iar detalii ca să văd dacă eşti atentă. Mă uit cu drag la tine cum te uiţi cu uimire  la mine şi simt şi ştiu că dragostea asta necondiţionată de acum e cel mai frumos timp pe care-l voi avea în viaţă. Nu-ţi ajunge o singură poveste şi mai vrei una, apoi încă una, timp în care mă tragi de păr deşi te rog iar şi iar să n-o mai faci. Cum răbdarea nu e punctul meu forte, te rog răstit(să mă ierţi) să nu mă mai tragi de păr căci nu-ţi mai spun nicio poveste şi tot răstit îmi spui şi tu că mă mângâi, nu mă tragi de păr şi râdem amândouă cu lacrimi de tonurile noastre nervoase şi atât de asemănătoare deşi nu ne despart decât vreo 30 de ani. Îţi aduci aminte că ieri ne-am certat din cauza hainelor, vremea s-a schimbat şi ţi-am spus să te îmbraci mai gros dar ai refuzat şi văzându-mă supărată, ai luat până la urmă pe tine ce te-am rugat, apoi pe afară mi-ai cules flori ca să ne împăcăm. "Ai fost supărată, mama, dar tot am luat bluza cu Pluşica şi ţi-am cules flori ca să nu mai fi supărată şi să-mi zâmbeşti fiindcă eşti mama mea şi amândouă facem o nebunie de treabă, ne iubim întruna!"

Adormim îmbrăţişate şi când mă trezesc după cele 10 minute de somn, mâinile tale sunt tot în părul meu. Încă miroşi dumnezeieşte şi mă întreb cum de n-o să mai pot dormi cu tine când va fi cazul. Sunt dependentă, ştiu. De atâta iubire.

Te iau în braţe după ce te trezeşti şi povestim:

-Unde eşti tu acum?

-În braţe la tine!

-Şi cine sunt eu?

-Eşti mama mea!

-Şi ce face mama ta?

-Mama face lucruri frumoase!

Ah, măcar acum, măcar pentru ea.

-Mama, eu vreau de la tine să-mi aduci iar tableta, de la Crăciun i-o tot cer moşului!

-Eu am pluşul asta care e duhul din lampa lui Alladin, nu sunt Moş Crăciun!

-Atunci nu mai vreau nimic, pa, pa! Am treabă, mă uit la desenele astea de vârsta mea!

Nu încerc să te descifrez, mă bucur că eşti şi atât. Tu încerci să mă citeşti şi vrei să mă vezi tot timpul zâmbind, ca să ştii că te aprob. Vrei să fii mereu prima în orice, aşa ai învăţat acum la grădiniţă şi mereu îţi spun că nu contează cine e primul, contează să-ţi facă plăcere ce faci şi să te bucuri din tot sufletul de tot ce ai. "Eu mă bucur de tine, mama, eşti cea mai bună mamă din lume!" Oftez şi-mi aduc aminte de mama când i-am spus că mărul din grădină a înflorit, vai, atât de frumos şi ea mi-a spus atât de simplu, fără niciun reproş şi fără nicio mirare că nu mai am habar de diferenţele dintre pomi fiindcă sunt tot timpul în lumea mea:

-E piersic, mâţo!  

 

Iar  în lumea mea eşti numai tu.

Ca de fiecare dată, mă pierd în ochii tăi negri şi mă întreb cum de-am avut atât noroc să mă alegi pe mine să fiu mama ta. Tare norocoasă mai sunt!