miercuri, 31 mai 2017

Mai mai

N-a fost un mai mai, a fost un mai aprilie. 
Un mai de poveste şi de povestit, cu alte cuvinte.  
Un mai cu rezultate neaşteptate, cu bucurii mici şi mari. Cu o singură tristeţe, singura care nu se lasă ştearsă, uitată, remediată. Still unfixed. Still there.

D-ale fie-mii :

Ne trezim la ora 6 a.m. deşi nu mergem nici la lucru, nici la grădiniţă, mănâncă, se joacă, desenează, iar se joacă, îi fac masaj, desenează etc. La ora 10 îmi spune sec :

-Mama, am întârziat la afară!


În cursul aceleiaşi zile, ne certăm zdravăn(din motive întemeiate) şi se duce în camera ei, stă acolo cât stă şi apoi vine în living :

-Mami, m-am gândit la ceva frumos: eşti bună, pricepută, frumoasă şi elegantă!
-Cum??? Pe astea de unde le-ai scos?
-Înţelegi acum, mami, cum m-am gândit eu? Mă înţelegi şi tu pe mine? 

Of. Of.


Later on :


-Dar de ce plângi, Andreea? 
-Astăzi nu m-ai ascultat!


True pain. Guilty.
Sâmbătă şi duminică nu ascult. 5 zile pe săptămână e suficient să ascult tot. Tot.


May goes on.
Ne certăm iar fiindcă cel mai invocat argument al ei este : "Fiindcă aşa vreau/am vrut eu!"şi începe iar să mă complimenteze dar de data asta îi spun să înceteze, să nu-mi mai spună cuvinte dulci ca să mă facă să zâmbesc şi s-o iert iar replica ei este :

-Au, astăzi ai fost două porţii de supărată!


Urmăresc norii şi gândesc cu voce tare :
-Mi-e teamă că la noapte vine ploaia!
-Dar cu ce vine ploaia, mama?


-Mami, vreau toate cărţile astea!(fie-mea, se cunoaşte)
-Eu n-am bani să ţi le cumpăr pe toate!
-Tati, tu ai mai mulţi bani, mi pe cumperi tu pe toate?(fie-mea, se cunoaşte)


La somn, ne perpelim, ne întoarcem, avem tulburări de somn şi când ne pupăm de noapte bună, o ating uşor pe frunte, rugând-o să mă ierte:

-Desigur că te iert, mama!


Cum am descoperit amândouă minunile masajului, într-o noapte se trezeşte brusc şi mă roagă să-i fac masaj :

-Ce bine e, vai, ce bine e! Mai vreau, mama!
-Andre, dar ce piele catifelată ai! Vreau şi eu pielea ta!
-Mami, dar pielea nu se scoate!


De final de mai: după ce venim de la dentist, ne luăm mâncare şi mă plâng că salata de varză roşie nu e tocmai bună:

-Mama, tu ai cerut-o, să ştii!


Wisdom. I thought it was special. It wasn't.

Let bygones be bygones.             
Foto : Alice

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un an

A trecut un an de când mamaia nu mai e. Un an cu de toate. De parcă n-ar fi fost, De parcă am rămas agățați de o clipă tot acolo,  în martie...