Luceafărul

-Mami, nu dorm până nu-mi spui o poveste.  

 Crezând că scap de zeci de întrebări, decid să-i spun o variantă prescurtată şi adaptată a Luceafărului, doar cu strofele pe care mi le amintesc:

A fost odată ca-n poveşti
       A fost ca niciodată, 

Din rude mari împărăteşti,

      O preafrumoasă fată.

 Şi era una la părinţi

      Şi mândră-n toate cele, 

Cum e fecioara între sfinţi 

      Şi luna între stele.


Se uită la mine chiorâş(oricum de la led-ul copăcel de nici 10 centimetri nu se vede mare lucru) dar nu zice nimic. 

-Într-o seară, fata asta s-a uitat pe cer şi-a văzut o stea. Steaua era un băiat frumos pe care-l chema Luceafăr. 

-Dar unde era fata, mami?(here we go, au început întrebările)

-La geam era, princess! Ba nu, era în grădină!

-Şi nu dormea noaptea? Ce căuta în grădină?

-Era în grădina castelului, daaaa?

-Bine, spune, mama, spune...

-Cum se uita ea lung pe cer, a văzut Luceafărul, cel mai stralucitor astru al nopţii:

Îl vede azi, îl vede mâni

       Astfel dorinţa-i gata;

El iar, privind de săptămâni,

       Îi cade dragă fata.

-S-au îndrăgostit şi au început să vorbească.

-Dar părinţii fetei unde erau, mama? O lăsau afară noaptea, să vorbească cu stelele? Nu prea înţeleg povestea asta!

-Cred că dormeau profund. Dar ştii ce? Trecem acum peste partea asta. Credeam că vor fi mai puţine întrebări. Fata i-a cerut băiatului din cer să fie ca ea, muritor:

 Dar dacă vrei cu crezământ

       Să te-ndrăgesc pe tine, 

Tu te coboară pe pământ, 

      Fii muritor ca mine. 

A ezitat puţin băiatul:

 Tu-mi cei chiar nemurirea mea

      În schimb pe-o sărutare, 

Dar voi să ştii asemenea 

     Cât te iubesc de tare. 

-S-a decis să meargă la Dumnezeul lui, să-i ia nemurirea pentru a fi cu fata de pe pământ. 

Porni luceafărul. Creşteau

     În cer a lui aripe

Şi căi de mii de ani treceau

     În tot atâtea clipe.

Însă în acest timp, fata lui, prinţesa, a găsit alt băiat, Cătălin, "viclean copil de casă" şi surpriză! S-a îndrăgostit şi de el. Luceafărul a ajuns la Dumnezeu şi ăsta, ca toţi dumnezeii, cu tendinţa de-a îndrepta lucrurile, i-a arătat că fata e cu alt băiat acum. 

-E urât ce-a făcut, mama?

-Cred că a vrut să-i arate că e gata să dea nemurirea pe o fată care nu prea-l iubeşte. Deşi eu cred că a fost doar o neînţelegere la mijloc(Emine, n-ai avut deloc răbdare!)

-Mama, spune-mi iar : e foarte urât să iubeşti doi băieţi? Pe mine cred că mă iubeşte I. de la grădiniţă! Că mă pupă toată ziua!

-E urât, Andre! Şi I.  te mai trage şi de păr, nu doar te pupă!

-Dar de ce e urât, mama?(credeam că a uitat)

-Nu ştiu, princess. Aşa e la oameni. Se numeşte monogamie. Trebuie să iubim un singur om. 

-Şi Luceafărul ce-a zis?

-De supărare, Luceafărul a zis: Of, mai dă-o-ncolo de, de...

-De treabă, mama? 

-De treabă, princess, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Şi n-a mai iubit-o pe fată fiindcă nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor lui( de parcă el era mai breaz) şi a lăsat-o baltă :

Trăind în cercul vostru strâmt

       Norocul vă petrece, 

Ci eu în lumea mea mă simt

       Nemuritor şi rece.

-Bine, hai să dormim! M-am săturat de povestea asta bla bla! 

-Să dormim atunci!                             

Sursa foto : no clue.