joi, 25 mai 2017

Bacovian

Urâtă şi primăvara asta/Seamănă formidabil cu toamna trecută/Când îmi pare rău că s-a întâmplat.


Avea Bacovia vorba lui tristă cu "o nouă primăvară pe vechile dureri".


Sunt unii. Unii care par ţinuţi atât din scurt acasă, de neveste sau de tot felul de sisteme coercitive încât se manifestă în alt codru/cadru cum le vine la îndemână. Cei care în loc de cap au un cur(fund pentru puritani).

A fost luni o astfel de întâmplare la bloc cu un să-i zicem "om"(îl pun în ghilimele fiindcă bănuiesc că n-ar fi tocmai om) care mi-a aruncat(ca şi cum n-ar fi aflat situaţia mea)nişte vorbe atât de stupide şi de ireale, total desprinse de filmul în care figurăm cu toţii încât am făcut pe loc o alergie. Dacă a vorbit cu fundul în loc de cap?!? A trecut cum a trecut.

De fapt, n-a trecut. M-am frământat până mi-am adus aminte de câinele care moare de drum lung. Adică numai astăzi. Când mi-am amintit de o individă  din fabrică, nici frumoasă, nici deşteaptă(de parcă ar fi mai uşor de iertat dacă ar fi fost aşa), ba tocmai invers, ce trecea prin ciurul spart al propriei oglinzi restul femeilor: " Uite, tu, ce urâtă e asta! E ţigancă! Ce picioare mai are şi aia! E grasă! Ce urât îi stă ăleia în negru!" Iar urâtele, grasele şi ţigăncile erau de  o sută de ori mai oameni si mai doamne decât alba şi superba de ea. 
Astăzi, când îmi este prezentat şeful cel mare de la o ditamai firma, râdem şi discutăm pe seama codrului cadru, îi spun şi de întâmplarea de luni şi rămâne omul consternat.

-Mai dă-o-n...de treabă! Aşa ţi-a spus? Şi eu sunt divorţat! Înseamnă că sunt varză, aşa e? Şi totuşi ce legătură are???

-Niciuna. Dar mă bucur că aţi înţeles absurdul situaţiei. Mă simţeam so lonely.

Mai beau încă o cafea, mai bună decât cea de la 5 dimineaţa. 
Mă intreabă princess când mergem la Dumnezeu. Dacă ne ducem la El.(emoticon aiurit, de unde o fi luat-o şi pe asta?)
-Ne ducem...dar nu acum! Când o fi timpul!
-Dar la ce oră, mama? 

N-am idee.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un an

A trecut un an de când mamaia nu mai e. Un an cu de toate. De parcă n-ar fi fost, De parcă am rămas agățați de o clipă tot acolo,  în martie...