Îmi pare rău că te tot doare inima. Ştiu/simt/sper că e doar o metaforă. Dar :
Înţeleg că ai încercat s-o cânţi, s-o încânţi, să-i cânţi, s-o râzgâi. Pe ea, pe inimă. E foarte frumos să fii apropiat de inima ta, de sinele tău. Mult mai bine decât să încerci să le cânţi altora, să-i încânţi, să-i cânţi, să-i râzgâi. E cel mai bine, de altfel. Ea, ca inima, ţi-a rezistat. N-a ascultat poveşti, nici muzică, călătoriile au tulburat-o şi mai tare, terapiile convenţionale şi mai puţin convenţionale au bulversat-o. Normal. Problemele complicate au soluţii simple. Decât să te complici, mai bine te complaci. Sau invers, nici eu nu mai ştiu exact. De aia e împietrită inima. Vezi tu, împietririle astea te feresc de dureri şi de chinuri inutile. "Nu simţi"...sună cunoscut? N-ai ascultat.
Ştiu că ai sfătuit-o. Ştiu. Ca să fie totul mai sigur. Dar e ceva sigur pe lumea asta?
Da.
Raţiunea.
Inima nu lucrează cu asta. Ca să fii, procentual, 100% raţional, cerebral, analitic, să nu simţi nimic, să nu te atingă ceva, trebuie să fi trecut deja prin iadul greutăţilor, insucceselor de orice fel şi al unor dureri insurmontabile şi ele să te întărească atât de mult încât în loc de inimă să ai o piatră. Sau o bucată de plastelină întărită. Piatra are farmecul ei. Plastelina uscată n-are niciun farmec. E inutilă. N-o mai moaie nimic şi există riscul de-a se sparge în zeci de bucăţele.
Inima nu e suflet, e organ. Alcătuit din patru cavităţi, două atrii şi două ventricule.
Inima nu cere zâmbete, le împarte. Dacă ar avea suflet. Cu asta rămâne un om, cu ce-a împărţit. Las-o să împartă zâmbete în continuare. Fără să ceară niciun zâmbet în schimb.
Dragă Adişor, ai grijă cu insomniile, verifică-le cauza. Corpurile noastre, ale tuturor, sunt oricum toate, toate, perisabile, efemere, imperfecte. (Aproape) perfecţi suntem doar pentru cei care ne iubesc. Pentru restul, suntem...contează ce suntem pentru restul? Fericirea e-n noi, nu în jurul nostru. Mai rabdă-i inimii şi aceste toane. Sunt oameni, lucruri şi evenimente de care ne bucurăm o dată-n viaţă. Cu sau fără explicaţie.
Înţeleg că ai încercat s-o cânţi, s-o încânţi, să-i cânţi, s-o râzgâi. Pe ea, pe inimă. E foarte frumos să fii apropiat de inima ta, de sinele tău. Mult mai bine decât să încerci să le cânţi altora, să-i încânţi, să-i cânţi, să-i râzgâi. E cel mai bine, de altfel. Ea, ca inima, ţi-a rezistat. N-a ascultat poveşti, nici muzică, călătoriile au tulburat-o şi mai tare, terapiile convenţionale şi mai puţin convenţionale au bulversat-o. Normal. Problemele complicate au soluţii simple. Decât să te complici, mai bine te complaci. Sau invers, nici eu nu mai ştiu exact. De aia e împietrită inima. Vezi tu, împietririle astea te feresc de dureri şi de chinuri inutile. "Nu simţi"...sună cunoscut? N-ai ascultat.
Ştiu că ai sfătuit-o. Ştiu. Ca să fie totul mai sigur. Dar e ceva sigur pe lumea asta?
Da.
Raţiunea.
Inima nu lucrează cu asta. Ca să fii, procentual, 100% raţional, cerebral, analitic, să nu simţi nimic, să nu te atingă ceva, trebuie să fi trecut deja prin iadul greutăţilor, insucceselor de orice fel şi al unor dureri insurmontabile şi ele să te întărească atât de mult încât în loc de inimă să ai o piatră. Sau o bucată de plastelină întărită. Piatra are farmecul ei. Plastelina uscată n-are niciun farmec. E inutilă. N-o mai moaie nimic şi există riscul de-a se sparge în zeci de bucăţele.
Inima nu e suflet, e organ. Alcătuit din patru cavităţi, două atrii şi două ventricule.
Inima nu cere zâmbete, le împarte. Dacă ar avea suflet. Cu asta rămâne un om, cu ce-a împărţit. Las-o să împartă zâmbete în continuare. Fără să ceară niciun zâmbet în schimb.
Dragă Adişor, ai grijă cu insomniile, verifică-le cauza. Corpurile noastre, ale tuturor, sunt oricum toate, toate, perisabile, efemere, imperfecte. (Aproape) perfecţi suntem doar pentru cei care ne iubesc. Pentru restul, suntem...contează ce suntem pentru restul? Fericirea e-n noi, nu în jurul nostru. Mai rabdă-i inimii şi aceste toane. Sunt oameni, lucruri şi evenimente de care ne bucurăm o dată-n viaţă. Cu sau fără explicaţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu