Dezlănţuit, înlănţuit de atâtea poveşti fără început, fără final.
Şi-a fost în martie o duminică cu picături reci de ploaie, răpăind pe acoperişuri şi pervazele ferestrelor, transformându-se în fulgi de nea, mici şi tari, zburând, crescând şi transformându-se în zăpadă adevărată. O duminică cum n-a mai fost în martie. Am urmărit reacţia "prietenilor" pe feisbuc. Absolut nimeni n-a mai postat nimic despre zăpada asta de după echinocţiu. Unde e dreptatea? Desigur, acum aşteptăm să înnebunească salcâmii.
Apoi am plecat să ne plimbăm. Era doar vânt. El, vântul, neîndreptăţitul.
La ora 2 după-amiază : soare orbitor. Nu chiar ca la Cărtărescu care ştie el bine "De ce iubim femeile". Iubite, nu înţelese.
Apoi, de nicăieri, soarele s-a dus undeva pe coclauri, nu ştiu unde, am adormit cu reader-ul în mână citind a zecea carte pe care n-o s-o termin anul acesta cu atâtea termene limită şi când m-am trezit, ningea duios de frumos, ca în poveşti. În care poveşti, mă tot întreb. Tot în cele în care apare expresia "dormea ca un bebeluş". Precis cine a inventat-o n-avea copii.
Conversaţie :
-Mie îmi place melodia asta!
Şi-a fost în martie o duminică cu picături reci de ploaie, răpăind pe acoperişuri şi pervazele ferestrelor, transformându-se în fulgi de nea, mici şi tari, zburând, crescând şi transformându-se în zăpadă adevărată. O duminică cum n-a mai fost în martie. Am urmărit reacţia "prietenilor" pe feisbuc. Absolut nimeni n-a mai postat nimic despre zăpada asta de după echinocţiu. Unde e dreptatea? Desigur, acum aşteptăm să înnebunească salcâmii.
Apoi am plecat să ne plimbăm. Era doar vânt. El, vântul, neîndreptăţitul.
La ora 2 după-amiază : soare orbitor. Nu chiar ca la Cărtărescu care ştie el bine "De ce iubim femeile". Iubite, nu înţelese.
Apoi, de nicăieri, soarele s-a dus undeva pe coclauri, nu ştiu unde, am adormit cu reader-ul în mână citind a zecea carte pe care n-o s-o termin anul acesta cu atâtea termene limită şi când m-am trezit, ningea duios de frumos, ca în poveşti. În care poveşti, mă tot întreb. Tot în cele în care apare expresia "dormea ca un bebeluş". Precis cine a inventat-o n-avea copii.
Conversaţie :
-Mie îmi place melodia asta!
-Şi mie îmi place melodia cu "Ce s-a întâmplat cu noi"
-Mie îmi place şi de fata asta care o cântă deşi acuzată de diverse furturi!
-Mie îmi plac versurile! Şi cred că şi mie îmi place de Irina, mama!
-Cred că şi ei i-ar plăcea de noi, princess!
-Cred că mie îmi plac şi fulgii de zăpadă, mami!
Suntem în maşină. E linişte. Cam mare liniştea. Princess îşi dă centurile jos şi se apropie de mine, mângâindu-mă pe păr. Îmi întoarce capul spre ea se se uită languros în ochii mei. Îşi lipeşte nasul de-al meu. Gene lungi şi negre îmi flutură şăgalnic pe obraz. Mă topesc ca îngheţata Polar, aceea din timpuri comuniste.
-Mami, mami, te iubesc! Uite ce mi-am făcut!
Suntem în maşină. E linişte. Cam mare liniştea. Princess îşi dă centurile jos şi se apropie de mine, mângâindu-mă pe păr. Îmi întoarce capul spre ea se se uită languros în ochii mei. Îşi lipeşte nasul de-al meu. Gene lungi şi negre îmi flutură şăgalnic pe obraz. Mă topesc ca îngheţata Polar, aceea din timpuri comuniste.
-Mami, mami, te iubesc! Uite ce mi-am făcut!
Păi da.
Îmi arată unghiile făcute cu markerul negru. Permanent.
Acasă. Aceeaşi princess plânge, se jeleşte şi boceşte după Luci. Să vină că-i e tare dor de el şi nu mai poate, nu mai rezistă de dorul lui.
Acasă. Aceeaşi princess plânge, se jeleşte şi boceşte după Luci. Să vină că-i e tare dor de el şi nu mai poate, nu mai rezistă de dorul lui.
-Dar ţi-e dor de el sau de telefonul lui?
-De telefonul lui!
Enrique Iglesias refuzând să îmbătrânească, să-şi arate vârsta. Nicio legătură, desigur.
Sunt atâtea tăceri şi neînţelegeri între noi că nici dacă ai fi fost în alt oraş, n-ar fi strigat momentul atât de tare. Deşi ne despart numai 30 de centimetri. Hai, 31. Numere. Zile de lucru lungi, în care refuz să aud, să ascult. Mă ascult brusc doar pe mine şi ştiu unde şi cum am greşit. În aceeaşi situaţie, ignoram şi uitam aşa, cât deşertul saharian. Cald ziua şi rece noaptea. Contradicţii.
Enrique Iglesias refuzând să îmbătrânească, să-şi arate vârsta. Nicio legătură, desigur.
Sunt atâtea tăceri şi neînţelegeri între noi că nici dacă ai fi fost în alt oraş, n-ar fi strigat momentul atât de tare. Deşi ne despart numai 30 de centimetri. Hai, 31. Numere. Zile de lucru lungi, în care refuz să aud, să ascult. Mă ascult brusc doar pe mine şi ştiu unde şi cum am greşit. În aceeaşi situaţie, ignoram şi uitam aşa, cât deşertul saharian. Cald ziua şi rece noaptea. Contradicţii.
Martie contrastând, cu bucurii şi mai puţin bucurii. Cu morţi şi la început şi la final. Nu morţii pomeniţi în trafic intens ci cu morţi adevăraţi. Că, na, c-o moarte suntem toţi datori. Aia fizică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu