Colectiv

Ştie toată lumea ce s-a întâmplat în Colectiv, anul trecut.

NU ştie nimeni ce s-a întâmplat în Colectiv, anul trecut.

64 de victime.

Sute de victime, familiile celor 64. Căci suferinţa lor nu s-a încheiat. Nu se va termina niciodată durerea lor. Uitarea nu le va aduce alinare. Ci doar va pune strat peste strat peste suferinţă.

Am fi putut fi noi acolo sau copiii noştri, fraţii noştri, prietenii noştri. Şi nici dreptatea, dacă va fi făcută vreodată, nu va aduce alinare nimănui.

Ce putem noi să facem? Noi, cei care n-am ieşit şi n-o să ieşim, din comoditate, în stradă?

Putem să fim mai buni. Unii cu alţii. Ştiu că sunt oameni care nu merită bunătatea noastră dar nu merită niciun minut din timpul nostru. Să nu fim noi cei care aruncă primii piatra. Să n-o aruncăm niciodată.

Putem să fim corecţi. Să nu dăm mită doctorului, inspectorului, profesorului. Căci ceea ce semănăm, aceea vom culege. Studentul care a dat şpagă profesorului de la facultate să treacă în anul doi când eram şi eu studentă e acum doctor şi nu ştie să pună un diagnostic corect, caută pe net, să vadă acolo posibile cauze, tratament, păreri. Poate a fost şi în spital când s-a întâmplat o tragedie. Suntem în egală măsură vinovaţi atunci când dăm sau luăm şpagă.

Putem să ne informăm. Să nu judecăm. Nu doar fără a cunoaşte. Să nu judecăm deloc. Să ne punem, măcar un minut, în pielea altcuiva. Să renunţăm la a fi răi. Genii nu putem fi toţi dar buni putem încerca să fim.