Duci copilul la grădiniţă în primul an, ai emoţii mai mari ca cele din ziua în care ai zis "da". Fiindcă acum îţi laşi odorul în grija altora, pleci 4 sau 8 ore, cu timp pentru tine, timp să mergi la toaletă fără companie, timp să faci ce vrei, timp pe care nu l-ai mai avut de mult. Dar de obicei, mai dormi niţel că-n vremurile bune, mai faci o ciorbă, mai bagi la spălat, şmotruieşti casa. Fumătorii mai trag un fum. Ca-n vremurile bune. Asta dacă nu te duci la serviciu, să bagi fază după fază, să faci/dai rapoarte, să bagi marfă la raft, să încasezi bani, să dormi ca-n vremurile bune(valabil doar pentru unii). Dar părintele care-şi iubeşte copilul are veşnic un nod în gât care-i trece doar când îl ia acasă. În primul an de colectivitate, copilul tău iubit care s-a îmbolnăvit atât de rar acasă, se va îmbolnăvi de vreo 15 ori. Cam jumătate de an în medical. La cel mai mic semn că-i curge nasul, că iar tuşeşte sau că-l doare vreo ureche(Doamne fereşte!) îţi mai iese câte un fir alb. Îl îmbraci, te îmbraci cu ce-o fi şi te duci iar cu el la pediatru. Bine că n-are nimic la plămâni dar, doamnă, nu-l duceţi în colectivitate. Aerosoli, Sumetrolim, Humex, Nurofen, Brufen, Algin, Oscilococcinum. Bine că nu a ajuns pe antibiotic. Domnul doctor, ceva pentru nervii ăştia slăbiţi ai părinţilor n-aveţi? Şi ceva pentru nervii şefilor care parcă nu mai ştiu cum era când aveau copiii mici, dacă-i au? Nu duci odorul la grădiniţă, asta după ce-ai cotizat cu bani pentru şerveţele, hârtie igienică, saltea nouă, mochetă, perdele, gazonul şi vopseaua de pe gard(ei, asta nu încă dar urmează). Şi când îl duci, nu-l bagi bine în clasă când te doboară imaginea altor copilaşi tuşind, cu mucii până la genunchi. Şi înjuri nenorociţii aia de părinţi care n-au încotro şi-i aduc, aşa "bolnavi" la grădiniţă. Vine Crăciunul. Din 4 luni ai dus copilul la grădiniţă numai vreo lună jumătate. Ţi se cer alţi bani. Pentru cadouri pentru copii, pentru mici atenţii, pentru engleză. Da, engleză pentru copilul tău care de-abia vrea să-ţi spună mama. Pentru că e copilul tău şi e la fel de încăpăţânat ca tine. Nu ţi-ai dorit tu copil Leu? Dar bine că face engleză. O să spună "good morning, hello şi bye" peste un an, ascultă-mă. E bine, cât de cât. Măcar nu mai plânge dimineaţa când îl duci şi nu se mai agaţă de tine, cu lacrimile şuroindu-i pe hainele tale de lucru. Îţi mai arde de lucru sau de somn? Aici fumătorii mai bagă un fum. Un pachet.
Nu-ţi face mari speranţe pentru serbarea de Crăciun. Un copil din grădiniţă face scarlatină. Bum. Scarlatină. Toţi copiii trebuie să meargă să facă exudatul şi nu mai ştiu ce analize(ai şi uitat). Du-te şi la laborator, plăteşte şi taxa de urgenţă. Dacă n-a luat boala, răsufli uşurat. Nu mai contează că în pachetul de la grădiniţă(plătit din banii tăi) nu e nimic de calitate, nicio jucărie mai de Doamne-ajută, ci doar dulciuri ieftine. Lasă, îi iei tu dulciuri de calitate, oricum nu sunt bune pentru dinţişori. Iar îl duci la grădiniţă, iar îi înjuri pe denaturaţii care-şi duc copiii răciţi la grădiniţă şi bănuieşti că strecoară doamnelor educatoare sticluţa cu sirop. Nemernicii, ei îţi îmbolnăvesc odrasla. Dai o grămadă de bani pe medicamente care întăresc imunitatea, spune pediatrul. Dar ştii ce? Mai bine ia-le tu, dragă părinte. Pentru că imunitatea se întăreşte acolo, în colectivitate. Nu-l poţi ţine doar acasă.
Urmează anul doi de grădiniţă. Copilul tău nu mai plânge. Nu se mai îmbolnăveşte. Tuşeşte. Îi curge iar nasul. Dar e mare. Mai creşti şi tu, dragă părinte. Ştii deja că toţi tuşesc în perioada asta a anului, că le curge nasul. Că important este să nu-l duci tu cu febra la grădiniţă sau apatic. În rest, e cam bine. Odorul tău a crescut. Se imunizează. Nu-i mai înjuri pe aia care-şi duc copiii cu nasul curgând fiindcă deja ştii şi tu cum stau lucrurile. Îi compătimeşti pe părinţii celor de la grupa mică şi ştii prin ce trec. Dai iar bani. Pentru rechizite, mochetă, şerveţele, draperii, zugrăvit. Deşi ştii că e ilegal, deşi bănuieşti că se întâmplă ceva cu banii tăi. Tare ai vrea să-i spui unei mame că nu aşa se creşte şi educă un copil, că nu banii sunt soluţia. Un copil se creşte acordându-i timp, dragoste, atenţie, respect. Lasă-ne, dragă părinte, care sari cu banii la orice. Tu vei fi cel care va cere bani pentru lănţişor de aur, maşină de spălat sau mai ştiu eu ce Audi pentru doamna învăţătoare sau domnul doctor, să-ţi intre/termine copilul o şcoală. Doamne fereşte de intelectualii ăştia care se dau peste cap pentru copiii lor, să aibă cele mai bune condiţii dar ei nu ştiu să scrie corect. Asta vor învăţa şi copiii lor.
Nu e vina lor.
Ce(ne)facem cu grădiniţa? Cu viitorul copiilor noştri?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu