Andreisme de iulie

-Mami, ce faci cu ăla al meu?

-Cu paşaportul tău? Îmi trebuie CNP-ul de acolo!

-La ce-ţi trebuie cenepe-ul?

-Mergem la doctor şi trebuie să-i dau CNP-ul, mă întreabă de el!

-Şi dacă-i dai cenepe-ul meu, eu ce cenepe mai am?


-Ştii, mama, de ce vreau eu atât de mult la tine în braţe? Fiindcă te iubesc şi vreau să te ţin în braţe, să-ţi arăt asta!


-Andreuţa, ştii tu oare cine te-a făcut pe tine aşa scumpă?

-Da, ştiu! Bunicii!


La ora 6 dimineaţa, vrea să picteze dar nu vrea să-şi dea jos pijamalele şi bombăne la biroul ei:

-Mama asta nu înţelege că eu vreau să pictez, nu să-mi schimb pijamalele! Nu mai vorbesc cu tine, mama!(cred că nici nu vorbea).



Pe stradă, venind de la joacă :

-Astăzi m-ai dezamăgit, mama!

-De ce???

-Bate vântul ăsta rău!


Ne îmbrăţişăm strâns, strâns.

-Eşti cea, cea mai...spune ea.

-Cum sunt?

-Eşti cea mai faină din ţară!

-După Albă ca Zăpada, nu?

-Galbenă ca Zăpada!(aveam o bluză galbenă)

-Pot să scriu şi eu, mama?

-Poţi!

Şi scrie: tyyut88y8tjujpytu8jtfjioohhfffyttffdfgttgnjknj tyy7y7u89=00iyt6hjjmkl, ol988dfrrtyn, ktguio;[yfdgnygtdewhh6thhrhyhtltgggvffryjbhbn gghghtttttbhthtuuhhgghyklkjknjnkjyyuhhjghy64rfsaeaaxyg.

-Vreau să scriu şi o inimă, mama!

-Dar aici nu se poate!

-Dar pe beisbuc se poate!

Ne mutăm pe Facebook, să-i facem inimioare soră-mii.

-O îmbrăţişare cum fac, mama?

De astăzi:

-Hai la somn, e târziu!

-Dar cât e ceasul, mama?

-E 12 şi 36 de minute, eu sunt trează de la 5 şi tu de la 6.

-Foarte urât că te-ai trezit înaintea mea, foarte urât din partea ta. Şi să ştii că ceasul meu(se duce la biroul ei să-mi arate) e chiar atât:  9 fără 8 minute. E 10 fără 1 la mine. Sau chiar 19 cu 30 şi trei sferturi de oră. Nu e târziu deloc, mama. Ce tot ai?