miercuri, 11 ianuarie 2017

Tortura

Despre "Tortura", melodia Shakirei din anul 2004(sper  să nu mă înşel asupra anului) o să discut acum. De fapt, ce discuţie?

Înainte să încep, m-a întrebat cineva dacă tot ce scriu e adevărat. Normal.

Normal că nu e tot adevărat. Mai şi inventez. Pentru că nu scriu pentru nimeni în mod special. Doar pentru mine.



Ce este adevărat : de câteva zile ascult, ca niciodată, muzică populară. Hai cu Maria Tănase!  Si alte Mării! Chiar nu ştiu de ce, ascult ca să-mi dau seama şi când cred că am prins ideea, că ştiu de ce 1+1 fac mereu 2 şi niciodată 3(doar în matematicile superioare se întâmplă să facă 3, vorba lui Frântu, profu' de mate din generală, cred că-i mort acum), se resetează ceva  automat şi uit de ce ascult muzică populară. Acum ştiu şi că 1+1 fac şi 3 şi 4. Şi 5. Şi aşa mai departe. Depinde ce educaţie sexuală primesc copiii. Ăştia din lista de prieteni de pe Facebook, spuneţi-le copiilor voştri de când sunt mici cum vin copiii pe lume, nu le spuneţi că-i aduce barza.

 Revenind la "Tortura" :

Nu ştiu cam tot ce cântă Shakira cu Alejandro Sanz dar din videoclip înţeleg că el, la ora prânzului, undeva în Spania sau într-o ţară cu temperaturi destul de ridicate, e acasă, genul pierde-vară, artist, hacker sau reprezentant de vânzari şi o vede pe ea, venind  de la serviciu, e ora siestei la ei. Nu e neapărat vară, Shakira poartă sacou şi eşarfă. Sau poate dimineaţa a fost rece. La prânz însă e cald, artistul nostru se uită pe furiş cum cântăreaţa îşi scoate hainele şi îşi pune o rochiţă subţire pentru a toca ceapă şi roşii.  Şi câtă ceapă, of! Cred că face zacuscă. Alejandro se mai uită şi-n spate, unde doarme o nevastă, nu care cumva să-l observe. Acum nu ştiu de ce, în loc să se ocupe de zacuscă, Shakira se unge toată cu ciocolată şi dansează lasciv, cu ceva influenţe tribale, de înnebuneşte ăsta când se uită şi înghite în sec. De unde tortura. A lui. A ei. Se zbat în ea două fiinţe, gospodina singură şi care-şi face zacuscă din timp şi femeia fatală care se tăvăleşte în ciocolată, ducându-l la pierzanie pe bietul Alejandro. Într-un final, el e acolo, cu ea, ea a uitat de zacuscă(doar există ciocolată) şi îşi comandă mâncare chinezească. Cât romantism! Mănâncă numai el, ea se unduieşte mai departe pe masă. Totuşi, e doar un vis, ea zâmbeşte cu subînţeles iar el trage jaluzelele, se trezeşte nefasta.

E o muzică(dar nu tortura asta) pe care e suficient s-o ascultăm, să ne încânte auzul, fără cuvinte, fără multe imagini :
https://www.youtube.com/watch?v=vauo4o-ExoY
                                     

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un an

A trecut un an de când mamaia nu mai e. Un an cu de toate. De parcă n-ar fi fost, De parcă am rămas agățați de o clipă tot acolo,  în martie...