Iubire

Ne întâlnim rar.

Cam o dată sau de două ori pe an.

Povestim. Una-alta. Nu despre toate. Ne suntem suficient. Ne ducem peste tot. Mâncăm la mama sau la alte mame. Toţi ne roagă cu tot ce au mai bun. Suntem Împreună.

Te joci cu Andreea şi ştiu că o iubeşti. Ea se agaţă strâns de tine şi se uită în ochii tăi. Îmi întorc privirea ca să nu mă vezi plângând. Îi spui că o iubeşti.

Televizorul e aprins dar nu se uită nimeni la el. Eşti întins pe covor şi asculţi muzica ei. Te chemăm la masă şi ne spui cu voce  care se vrea hotărâtă că nu mănânci. Mă aşez lângă tine şi te iau de mână. Nu ştiu de unde să-ţi dau putere. Dacă nu mă gândesc, nu mă doare. Nu ştiu cum rezişti tu.

De Crăciun mi-ai spus că n-ai reuşit să scrii decât foarte puţin despre Sara.

"Sunt cel mai norocos om din univers! În clipa în care am văzut-o pe Sara, am înţeles(...) că ea o să fie jumătatea mea, cea bună şi frumoasă. Ştiu că suntem doar fire de praf în vânt dar Sara a fost ca o furtună de nisip(în sensul bun) pentru mine şi pentru toţi cei care au cunoscut-o. E aşa de greu şi doare infinit de mult. Ea a dat mereu forţă celor din jur! Îmi aduc aminte de o zi foarte călduroasă de vară când ne-am trezit şi în casă, lângă uşa de la intrare, erau furnici. Sara, cu calm, fără să le omoare, le-a luat şi le-a dus afară, una câte una. Când a aflat că are tumoare la un sân, s-a dus la doctorul de familie  şi l-a întrebat la ce să se aştepte. A întrebat dacă o să moară şi doctorul i-a spus că nu. O să facă operaţia şi chimioterapie. O să fie greu dar o să treacă. La două zile de la operaţie, ea voia să fumeze  ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Voia doar să ştie când se poate întoarce la serviciu.''

La început de 2017, ne luăm la revedere. Ne spui că ne aşteptaţi pe la voi. Apoi te răzgândeşti şi spui : pe la mine.

Ştiu că ţi-e dor de ea. Şi nouă ne este.