Delir şi dublu standard

Cum sună trei ore de singurătate totală?

Magie.

Delir.

Nu ştiu ce să fac mai întâi. Apoi mă relaxez.

Ideea era să nu fac nimic.

N-am decât un copil, ştiu. Alţii au doi sau trei şi nu se mai plâng. Mamele, bunicile noastre au crescut cel puţin doi copii. Şi nu s-au plâns.

Da? Nu cred. Dacă nu s-au plâns, nu s-au plâns pentru că aşa erau timpurile. Dar sigur le-a fost greu. Însă, după un timp, exact că după momentul naşterii, îţi dai seama că nu mai contează. Durerile au trecut. Găseau ele ceva de făcut, o reţetă nouă de prăjituri, un mileu, un tricotaj, şefi pe care să-i ţină la distanţă, program prelungit de lucru, soţi beţivani sau iresponsabili de crescut, nu de părăsit. Că aşa erau timpurile.                                         

Sursa foto : http://blog-ank09.blogspot.ro/2013/03/mileuri-crosetate.html

Şi ce era valabil pentru un bărbat, nu era valabil şi pentru o femeie.

Nu s-a schimbat nimic.

Credeam că vorbitul alină unele dureri sufleteşti. Ba bine că nu. Uneori le şi amplifică.

Aşa că nu fac nimic. Nici măcar nu citesc.

Ascult iar Metallica.

Apoi Goran Bregovic.

Apoi latino.

Şi Carla's Dreams.

Trei ore de singurătate totală.

Magie.

Delir.