Andreea : Mamă, mă duc la magazin!
Eu : De ce te duci la magazin, Andreea?
Ea: Mă duc să cumpăr vanilie, să fac o prăjitură cu ciocolată!
Pleacă până la uşa, revine şi se dezbracă.
Eu: Andreea, de ce te-ai dezbrăcat?
Ea: Pentru că aşa vreau eu, cu mâinile goale, în rochiţă!
Eu: Dar eu vreau să iei bluziţă pe tine!
Ea: Dar eu vreau mai mult că tine să stau dezbrăcată!
Astăzi, la lucru, domnul care mă însoţeşte mă întreabă în franceză unde mă duc. Îi spun unde şi-l întreb cum de lucrează agent de pază în condiţiile în care pare să ştie limba franceză.
- În Franţa, toţi copiii ştiu limba franceză şi nu se mai miră, spune el, râzând în colţul gurii.
- Ca să vezi! Şi în Italia, cum e în Italia?
- Şi în Italia e la fel. Toţi copiii ştiu italiană.
- Să ştiţi că aveţi dreptate. Numai în România, copiii români nu ştiu româneşte!
- Şi asta-i drept.
Ajungem la recepţie, vreau să bag măgăhoaia pe care sunt obligată s-o folosesc în interior dar îmi dau seama că ar fi inutil şi zic cu voce tare că mai bine o las afară iar domnul ăsta care are mereu toate replicile la el(sigur are o mare tristeţe a lui dacă nu e prieten al lui Bachus în timpul liber, desigur) îmi spune că el stătea şi se uita să vadă când mă prind.
-M-am prins, vă mulţumesc, probabil că de aceea staţi la distanţă, în caz că nu mă prind, să nu cad în ceva urat mirositor şi să vă murdăriţi! Atunci, vă las eu "măgăhoaia", mi se pare că sunteţi puţin ataşat de ea, s-o duceţi unde-i este locul!
-M-am prins eu că o să mi-o lăsaţi mie!
Pe raion, un domn la vreo 60 de ani, mă întreabă dacă nu-mi este greu...Îi spun încet(fericirea nu se strigă) că nu-mi este aşa greu fiindcă nu simt de parcă aş fi sclava cuiva sau a muncii fiindcă am norocul să fac ceea ce-mi place şi ce mi-am dorit, momentan. Pentru că fiecare pas înseamnă o călătorie spre altă destinaţie.
-Dar veniţi să-mi spuneţi şi mie ingredientele din salamul ăsta?
-Da, cum să nu? ÎI turui ingredientele şi văzându-l cu coada ochiului că se uită pe sub ochelari la mine, îl întreb dacă-i mai citesc...
- Nu, e suficient. Dar ştiţi că atunci când îmi citiţi, nu mai munciţi?
-Da, vă mulţumesc pentru clipa de odihnă oferită! Dar să cumpăraţi şi salamul!
Aceste cuvinte de astăzi sunt pentru tataia. Îl chema Dumitru. Aş fi vrut să mai fie. Ne salvăm şi mergem mai departe cu tot felul de artificii. Pentru că avem dureri în suflet de care nu ne vindecăm niciodată. Rămâne gol.
miercuri, 26 octombrie 2016
Ce înseamnă fericirea?
Potrivit lui nuaisacrezi.ro, sunt 34 de lucruri(doar atâtea?) care-ţi provoacă o senzaţie de fericire:
1. Să dormi pe aşternuturi proaspăt spălate.
2. Să strănuţi de 3 sau mai multe ori la rând.(de 7 ori, oare???)
3. Să te joci cu picioarele în apă.
4. Să simţi că au mai rămas multe pagini de citit din cartea care îţi place foarte mult.
5. Să aluneci şi să nu cazi.
6. Să simţi nisipul între degetele de la picioare.
7. SMS-ul pe care l-ai aşteptat foarte mult.
8. Să te trezeşti după un coşmar realistic şi să înţelegi că a fost doar un vis.
9. Să muşti un ecler/ o chiflă/ o prăjitură din partea în care este umplutură.
10. Să găseşti o bucată de cartof prăjită până la starea de chips în porţia de cartofi prăjiţi.
11. Să dezlipeşti folia protectoare de pe dispozitivele electronice noi.
12. Când te felicită de ziua de naştere persoane pe care nu le cunoşti.
13. Să găseşti nişte bani ascunşi de care ai uitat.
14. Când plapuma în care te-ai băgat era rece şi începe să se încălzească.
15. Să introduci corect o parolă de mult uitată.
16. Să atingi părul după ce a fost tuns.
17. Frigiderul plin de bunătăţi rămase după sărbători.
18. Când îţi semnalizează pe autostradă şi reuşeşti să scazi din viteză până la radar.
19. Să zici ce a zis şi comentatorul sportiv, numai că înaintea lui cu o secundă.
20. Să nimereşti de departe când arunci ceva la coşul de gunoi.
21. Să îmbraci ceea ce tocmai ai cumpărat.
22. Să te trezeşti cu o oră înainte să sune ceasul deşteptător şi să înţelegi că mai ai multă vreme până ce trebuie să te trezeşti şi să te culci la loc.
23. Să simţi undeva, întâmplător un miros din copilărie.
24. Să asculţi la nesfârşit o melodie care îţi place pe moment.
25. Să te treacă fiorii de la o melodie pe care o asculţi.
26. Atunci când ai reuşit să scoţi ultima picătură de pastă de dinţi din tub.
27. Să răscoleşti cutia cu jucăriile şi lucrurile din copilărie.
28. Să stai pe pat şi să asculţi cum cad picăturile de ploaie pe geam şi pe pervaz.
29. Să dezlipeşti de pe mâna lipiciul că pe un strat de piele.
30. Să te aşezi pe canapea după o zi întreagă de stat în picioare.
31. Să îţi dea lacrimile de la atâta râs.
32. Să îţi bagi mâinile într-un vas plin cu orez nefiert.
33. Să întorci perna pe partea rece.
34. Să observi cum străinii care stau alături râd ascultând discuţia ta cu prietenii.
Cum unele sunt de neînţeles pentru mine, cum e cea cu mâinile în orez nefiert, am mai găsit şi altele care înseamnă mici bucurii pentru mine, pe termen lung traducându-se tot prin momente de fericire :
Să aud o melodie pe care n-am mai ascultat-o de foarte mulţi ani, o melodie veche, clasică, dintr-o perioadă în care accentul cădea pe calităţile vocale, nu pe aspect.
Să beau o cafea bună în fiecare dimineaţă, prima gură fiind cea mai savuroasă.
Să desfac o carte, să-i răsfoiesc paginile şi să încep s-o citesc.(acum si pe Kindle).
Să descoperi că indiferent cum arăţi, ar trebui să te apreciezi just, să nu te desconsideri şi să jeleşti după timpurile trecute. Dacă vrei să arăţi mai bine, să faci sport sau să mănânci sănătos dar să nu te plângi pentru felul în care arăţi dacă nu faci astea.
Să mulţumeşti cuiva chiar şi în gând pentru o lecţie fie ea şi dureroasă( să fii suficient de puternic încât să-ţi accepţi şi greşeala, şi lecţia).
Să-ţi reuşească o reţetă nouă.(sau o poveste).
Să te împrieteneşti cu cineva pe o reţea de socializare şi să vorbeşti ca şi cum aţi fi prieteni vechi deşi nu v-aţi văzut şi nu vă veţi întâlni niciodată.
Să-ţi ceri iertare când ştii c-ai greşit.
Să ierţi. Să te ierţi.
Să te întâlneşti brusc cu Smiley şi să-ţi dea un autograf pentru copilul tău. Să-l asculţi live. Să citeşti despre el că e un om bun.
Să oferi cadouri.
Să primeşti cadouri de la surori fără nicio ocazie anume.(Didi, Moni, Lumi, da???)
Să aştepţi să înceapă un film bun.
Să câştigi un concurs, un premiu, o invitaţie.
Să inventezi cuvinte şi oricât de ciudate ar fi, soţul, familia sau prietenele să le înţeleagă.
Să dormi adânc şi copilul tău să se furişeze lângă tine, în braţele tale.
Să vorbeşti cu o prietenă cu care n-ai mai vorbit de zece ani şi să-ţi spună că înţelege perfect ceea ce simţi şi să simţi că e sinceră.
Să ştii că mâine e Moş Nicolae şi curând vine Moş Crăciun.
Să împodobeşti bradul. (în decembrie, nu acum)
Să mulţumeşti, să apreciezi şi să fii recunoscător pentru viaţa ta în fiecare zi.
În afară de dragoste care ne face pe toţi fericiţi, ce mai înseamnă fericirea?
marți, 25 octombrie 2016
Top comentatori de pe You Tube
Pentru comentatorii de pe You Tube, muzica e viaţa lor. Se observă din comentariile lor, care de care mai avizate :
10. Comentatorul care ştie ce vrea :"fiecare vrea ceva, cineva vrea altceva dar nu publicul hotărăşte ce face INNA, ea face ce îi place, nu cei place publicului din românia.făcând ce a avrut şi ce ia plăcut a ajuns să cânte peste tot în Europa", Asia şi SUA, dar nu numai aici ci peste tot. TINEO TOT AŞA INNA INNA INNA INNA"(ce le faci oamenilor, INNA, INNA, INNA!)
9. Comentatorul înnebunit după "bunătăţi muzicale" : "Dar creaţa, domne, cine-i creaţa? Bucătăreasa, frate, cine-i bucătăreasa? Aş mânca din clătitele ei!", "Femeia aia de serviciu ce caută în vidioclip?"
8. Comentatorul pasionat de modă : "ce dracu e geaca aia ?!??!", "What a sexy outfit".
7. Comentatorul invidios : "Ce mănânci, Loredano, de arăţi aşa de bine? Faci tu ceva, imposibil să n-ai operaţii estetice!"
6. Comentatorul care le ştie el pe toate : "Eu ştiu ce mănâncă. Vasi spune şi vouă :)) dar va închipuit tot ce poa'să mance bagaboantele astea".
5. Comentatorul "nici limba română, nici limba engleză" : "dacă şi asta se numeşte artist atunci eu şanţ nepotul sfântului de la Maglavit "no ofence" .
4. Comentatorul "no comments" : "Brenciu presedinteeee"( cum???)
3. Comentatorul "toate-i put" : "O melodie de kakat exact ca şi acest Domn Ştefan Bănică Jr !"
2. Comentatorul "Ma'como se dice la calorifer la voi?" : "ROMÂNI PROŞTI , ÎN LOC SĂ FIŢI MÂNDRII , VOI MURIŢI DE INVIDIE ŞI URA . DE ASTA NICI NU NE MERGE BINE CĂ SE TREZEŞTE CATE 5-10 FRAIERI ŞI STRICĂ TOT. ŢĂRANi ÎMPUŢIŢI !"
1. Comentatorul IT: "Yup Autotuning like a boss and pitching her voice helps a lot. That live version Sucks as hell. And she is'nt able at all to stay serious. Back To The Kitchen 2.0 xD".
Între timp am mai găsit şi alţii :
Comentatorul care se dezice de cântăreţele noastre :" Doamne ce penibil dacă eram în locul ei intram în pământ a stricat melodia şi ....a falsat ....se face singură de râs! Mie nu mia plăcut nici o dată de ea!", "ce e cu panaramă asta mă ?"
Comentatorul "toţi sunt proşti, numai eu sunt deştept" : "bine dar radio 21 ăştia sunt chiar idioţi , ce o pune şi ei să facă ... să cânte peste vocea lu smiley şi mai îi da şi căşti :)))))))))))".
Comentatorul nostalgic : "Maestrul va muri, iar lumea va plânge. Apreciaţi ce aveţi, acum, e singurul lucru care contează...", "Acest om este o rază de lumină într-o Românie întunecată de manelarie O rază ce nu se va stinge nicicând nicicum".
Comentatorul trist : "păi ce p. mea să facă şi ea dacă în România numai cocalari pe unde te duci. numai ciorii până se "trezeşte" şi România noastră toate vedetele care simt gustul de afară o să uite, noi îi facem să uite cine sunt pentru că nu este o mândrie să fii român la ora actuală".
Comentatorul "gramatica mă plictiseşte"(cam pe toţi de mai sus, de altfel): "şi smiley toţi zic că melodia ta e cea mai tare dar când a apărut melo."cai verzi pe pereţi" "criminal" etc. toţi ziceau că e cea mai tare melodie de a ta şi o vor ascultă până la moarte,akum nici nu o mai ascultă dar melo. asta chiar o so asculte şi aia care au dat dislike au greşit butonul de like".(!!!)
Comentatorul "deci" : "deci eu ascult DOAR RAP dar melodia asta chiar îmi place ".(DECI)
Comentatorul un pic de medic : "du-te la psihiatru,să-ţi dea nişte xanax,că eşti varză ,eşti depresiv".
Comentatorul "nu ştiu ce-i cu mine" : "foarte frumoasă melodia cred că şi am plâns".
Acesta este un text mai vechi. Parcă au trecut zeci de ani de atunci.
vineri, 21 octombrie 2016
O zi de lucru
Pe drumul spre lucru, ascult în căşti "Niciodată toamna", să-mi mai alin una-alta. Vântul ăsta de Sibiu, pustiitor, nu-mi alină nimic. Dimpotrivă. Ajung la lucru, dau bună dimineaţa colegilor, uneori mi se şi răspunde. În vestiar, încerc să-mi iau un pachet de gumă din geantă(Doamne, câte pot să intre într-o geantă şi să nu găseşti niciodată ce-ai nevoie când ai nevoie!) şi după multe eforturi, reuşesc să-l sustrag. După care-mi cade în dulapul colegei, printr-o gaură pe care n-am văzut-o niciodată. Încerc să deschid dulapul(închis, desigur), moment în care-mi dau seama că semăn cu Mr.Bean, într-una din scenetele care l-au făcut celebru(prin care am trecut cel puţin o dată în viaţă fiecare dintre noi), aşa că renunţ. Mă duc la toaletă să mă spăl pe mâini şi să mai arunc un ochi critic părului care niciodată nu stă cum vreau eu.Cu "I want to break free" în minte, mă îndrept spre câmpul de luptă căruia un şef îi spune "codru". Ştie el de ce.
Trebuie să fac o plasare de produse, nu ştiu unde şi nu ştiu cum. Întreb şi mi se răspunde sec : Pe raion! Felicitări! Felicitări pentru ce??? Sunt mulţumită că nu mi se spune şi "La mulţi ani!" şi-mi iau faţa consternată de acolo. O să sun un şef. Ăştia ştiu totul, de obicei. De obicei, mă şi ajută.
Apoi merg să aranjez nişte marfă şi mă aplec, ştie cineva mişcarea? Mişcarea în care fundul iese în evidenţă căci nu pot să mă aplec cu spatele drept, flexând doar genunchii, ar rămâne toată marfa în rezervă astfel. Şi atunci aud replica : Nu mai ţine curul aşa că... Că ce?(aici, citind, bărbatu-meu se uită cu un ochi critic la mine dar să ştii, bărbate, că eu fundul îl ţin mereu la mine, nu pot să-l las acasă şi nici nu sunt de vină pentru ce-şi imaginează unii).
Sunt întrebată printre raioane dacă ştiu unde e mălaiul, ştiu, cum să nu? Conduc omul la mălai şi-mi spune: Păi nu e scump? La L. parcă e mai ieftin, mă duc acolo! N-am bani de mălai! Înţeleg, îi dau replica, mergeţi unde credeţi că e mai bine!
Merg spre case, o fată exclamă plină de bucurie când mă vede : Hei, Bela, ce faci? Fată, dar ce drăguţă eşti! Auzi, ai un iubit? Oh, dar de ce, mă întreb în gând? Pentru ea sau pentru cineva? Am un soţ iubit, să ştii! Am şi eu, îmi spune ea gângurind. Deci nu pentru ea...Dar de ce mă întrebi, o întreb şi eu. Aşa, ce n-am voie? Ba da, ai.
Ipochimenul care mă însoţeşte se laudă cum a prins el hoţi în magazin cu mâinile goale, atât e el de inteligent, nu i-a văzut pe camere, n-a fost lângă ei acolo şi totuşi i-a prins! Îl întreb dacă i-a prins cu puterea minţii sau i-a văzut în bolul de cristal că nu-mi explic altfel. Nu are replică şi mă bucur că tace măcar pentru un minut.
Un domn îmi spune iar că-i place parfumul meu şi fiindcă eu nu-l mai simt, mă gândesc să nu miros, Doamne-fereşte, a mezeluri sau a margarină, cum mi-a spus un merchandiser când m-am angajat, că fiecare miroase, după un timp, în funcţie de ce marfă bagă la raft. Dar dacă stau să mă gândesc ce frumos îmi miroase în rezerva de mezeluri când mi-e foame, parcă nu e aşa un dezastru. I-o fi şi omului foame.
Ducem cu noi o lume necunoscută nu doar celorlalţi, uneori şi celor de lângă noi. După cum şi lumea lor ne este necunoscută. Luptele, durerile, bucuriile altora rămân enigme. Facebook-ul nu poate cuprinde, cu opţiunile sale, inima omului.
miercuri, 12 octombrie 2016
Femei
Sunt femei care salvează. Un om, o mulţime, se salvează pe ele însele. De pustiu, de singurătate, de nebunie.
Femei care aşteaptă veşnic omul care să le salveze, care să le facă zeiţe, să le aşeze pe un piedestal, să fie iubite aşa cum sunt mereu, fără să dea nimic înapoi, fără să iubească la rândul lor căci cred că simpla lor prezenţă este de ajuns.
Sunt femei care iubesc nebuneşte un singur bărbat, la uşa căruia bat zi şi noapte ca să fie iubite, care se umilesc, se jertfesc pentru acest bărbat, îi dedică statusuri patetice şi fotografii cu zâmbete perfecte sau cu rictusuri a la Gioconda, îşi jură în sine că-l părăsesc, că nu-l mai iubesc dar tremură la simplul lui nume, suspină şi le doare sufletul la o melodie care le aduce aminte de clipele trecute şi cred sincer că nu vor mai iubi niciodată la fel. Până la următorul bărbat. Care nu e niciodată soţul. Decât dacă le părăseşte. Şi astfel se salvează el.
Sunt femei mame, mame nu pentru că au vrut asta, ci pentru că asta au crezut că vrea lumea de la ele(de ce-ar conta ce vrea lumea?), femei, care, deşi suferă în timpul sarcinii, râd de alte femei gravide care suferă cum au suferit şi ele. Pentru că au uitat, pentru că ele consideră sarcina altei femei nu ceva sfânt, ci ceva de care poţi să râzi. Femeile astea nu salvează pe nimeni.
Sunt femei care n-au fost iubite, copile fiind, şi dau buzna, adulte, în mâncare, în ţigări, în alcool, în sex, în cumpărături inutile. Femei pe care nu le mai salvează decât terapeutul, dacă ar recunoaşte că au o problemă, să ajungă acolo. Femei aparent sănătoase care se plâng mereu de dureri de cap, de dureri de spate, de dureri nelocalizate, femei care critică în permanenţă alte femei, prezente sau absente şi apoi se plâng de răutatea lumii. Femei care nu se uită în interiorul lor nici măcar o dată. Căci cred că simpla lor prezenţă este de ajuns.
Femei care iartă şi iubesc din nou, iubesc şi iartă până la capătul lumii. Femei care-şi iubesc aşa copiii, soţul, părinţii. Femei care par proaste când iartă şi uită răul.
Femei care nu iartă niciodată, care trăiesc cu satisfacţie fiecare dramă, singura lor raţiune de-a trăi, femei care se uită cu nesaţ la Măruţă, Capatos şi plâng de fericire când un copilaş nevinovat ia bătaie la grădiniţă căci cred că educaţia se face cu violenţă. Femei care nu observă niciodată ochii altei femei şi ce spun ei, ci doar hainele, coafura, tenul, felul în care se mişcă. Ca şi cum asta le-ar ajuta sau face fericite.
Femei care vor să trăiască odraslele lor ce n-au trăit ele niciodată, care spun mereu altor mame ce fac ele, cât gătesc, ce gătesc, cum îmbracă şi de unde îmbracă copilul, care dau copilul la meditaţii la 3 ani, pregătindu-l pentru succesul pe care ele nu l-au avut.
Sunt femei care se sacrifică pentru a fi "în rând cu lumea", care nu fac nimic pentru ele, care trăiesc doar în mintea lor mirajul puterii, al iubirii adevărate, al prieteniei, femei incredibil de singure, femei care se amăgesc de dimineaţă până seara cu ceea ce n-au.
Femei care sunt doamne. Rare. Femei pe care o să le iubesc mereu şi o să le respect deşi sunt sute sau mii de kilometri între noi. Sau doar cuvintele lor.
Femei care aşteaptă veşnic omul care să le salveze, care să le facă zeiţe, să le aşeze pe un piedestal, să fie iubite aşa cum sunt mereu, fără să dea nimic înapoi, fără să iubească la rândul lor căci cred că simpla lor prezenţă este de ajuns.
Sunt femei care iubesc nebuneşte un singur bărbat, la uşa căruia bat zi şi noapte ca să fie iubite, care se umilesc, se jertfesc pentru acest bărbat, îi dedică statusuri patetice şi fotografii cu zâmbete perfecte sau cu rictusuri a la Gioconda, îşi jură în sine că-l părăsesc, că nu-l mai iubesc dar tremură la simplul lui nume, suspină şi le doare sufletul la o melodie care le aduce aminte de clipele trecute şi cred sincer că nu vor mai iubi niciodată la fel. Până la următorul bărbat. Care nu e niciodată soţul. Decât dacă le părăseşte. Şi astfel se salvează el.
Sunt femei mame, mame nu pentru că au vrut asta, ci pentru că asta au crezut că vrea lumea de la ele(de ce-ar conta ce vrea lumea?), femei, care, deşi suferă în timpul sarcinii, râd de alte femei gravide care suferă cum au suferit şi ele. Pentru că au uitat, pentru că ele consideră sarcina altei femei nu ceva sfânt, ci ceva de care poţi să râzi. Femeile astea nu salvează pe nimeni.
Sunt femei care n-au fost iubite, copile fiind, şi dau buzna, adulte, în mâncare, în ţigări, în alcool, în sex, în cumpărături inutile. Femei pe care nu le mai salvează decât terapeutul, dacă ar recunoaşte că au o problemă, să ajungă acolo. Femei aparent sănătoase care se plâng mereu de dureri de cap, de dureri de spate, de dureri nelocalizate, femei care critică în permanenţă alte femei, prezente sau absente şi apoi se plâng de răutatea lumii. Femei care nu se uită în interiorul lor nici măcar o dată. Căci cred că simpla lor prezenţă este de ajuns.
Femei care iartă şi iubesc din nou, iubesc şi iartă până la capătul lumii. Femei care-şi iubesc aşa copiii, soţul, părinţii. Femei care par proaste când iartă şi uită răul.
Femei care nu iartă niciodată, care trăiesc cu satisfacţie fiecare dramă, singura lor raţiune de-a trăi, femei care se uită cu nesaţ la Măruţă, Capatos şi plâng de fericire când un copilaş nevinovat ia bătaie la grădiniţă căci cred că educaţia se face cu violenţă. Femei care nu observă niciodată ochii altei femei şi ce spun ei, ci doar hainele, coafura, tenul, felul în care se mişcă. Ca şi cum asta le-ar ajuta sau face fericite.
Femei care vor să trăiască odraslele lor ce n-au trăit ele niciodată, care spun mereu altor mame ce fac ele, cât gătesc, ce gătesc, cum îmbracă şi de unde îmbracă copilul, care dau copilul la meditaţii la 3 ani, pregătindu-l pentru succesul pe care ele nu l-au avut.
Sunt femei care se sacrifică pentru a fi "în rând cu lumea", care nu fac nimic pentru ele, care trăiesc doar în mintea lor mirajul puterii, al iubirii adevărate, al prieteniei, femei incredibil de singure, femei care se amăgesc de dimineaţă până seara cu ceea ce n-au.
Femei care sunt doamne. Rare. Femei pe care o să le iubesc mereu şi o să le respect deşi sunt sute sau mii de kilometri între noi. Sau doar cuvintele lor.
duminică, 9 octombrie 2016
My all
Andre, eşti viaţa mea şi a lui tati!
Şi eu sunt viaţa voastră, mami!
Andreea, ce e acolo? Ai dat apă pe jos?
S-a dat singură, mami, singură!
Bine, Andreea, nu mă supăr!
Dar să ştii că nu mai dau apă, mami!
Păi n-ai zis că n-ai dat apă tu, Andreea?
Ei, am dat, mama, am dat!
Mama, astăzi Magda l-a scuipat pe Vlad!(colegi de clasă)
Vai, Andre, Magda asta n-are toate ţiglele pe casă!)(mi-a scăpat)
O are pe Amalia!(Amalia e mama Magdei)...numele sunt schimbate, personajele şi faptele lor, reale.
Mami, nu mai cânta asta(cântam Emoţie de toamnă şi n-am deloc voce dar ştiu versurile)
De ce, Andre?
Cânţi acasă, mama, nu pe stradă, e urât, să ştii!
Mama, auzi la ăsta, vorbeşte cu florile( Ion Suruceanu, într-o melodie mai altfel)
Mama, nu mi-e frig, nu vreau păturică!
Bine, Andre, tu eşti mai mică, ai numai 4 ani şi nu ţi-e frig!
Am pijama cu Elsa, mama! Dar tu câţi ani ai , mama?
Aaa, am 26!
Ha, ha, ha! Ai 26 de ani, mami, ce mulţi ani ai! (ha, ha, ha)
Şi eu sunt viaţa voastră, mami!
Andreea, ce e acolo? Ai dat apă pe jos?
S-a dat singură, mami, singură!
Bine, Andreea, nu mă supăr!
Dar să ştii că nu mai dau apă, mami!
Păi n-ai zis că n-ai dat apă tu, Andreea?
Ei, am dat, mama, am dat!
Mama, astăzi Magda l-a scuipat pe Vlad!(colegi de clasă)
Vai, Andre, Magda asta n-are toate ţiglele pe casă!)(mi-a scăpat)
O are pe Amalia!(Amalia e mama Magdei)...numele sunt schimbate, personajele şi faptele lor, reale.
Mami, nu mai cânta asta(cântam Emoţie de toamnă şi n-am deloc voce dar ştiu versurile)
De ce, Andre?
Cânţi acasă, mama, nu pe stradă, e urât, să ştii!
Mama, auzi la ăsta, vorbeşte cu florile( Ion Suruceanu, într-o melodie mai altfel)
Mama, nu mi-e frig, nu vreau păturică!
Bine, Andre, tu eşti mai mică, ai numai 4 ani şi nu ţi-e frig!
Am pijama cu Elsa, mama! Dar tu câţi ani ai , mama?
Aaa, am 26!
Ha, ha, ha! Ai 26 de ani, mami, ce mulţi ani ai! (ha, ha, ha)
luni, 3 octombrie 2016
M-a luat durerea de cap
Andre mă aranjează după câteva încercări de aranjare a feţei bărbatului aflat în minoritate în casă şi care refuză să fie machiat.
- Mama, te dau cu pafum! Acum cu ruj, aşa, nu te întoarce! Mama, de ce te-ai întors cu faţa? Doamne fereşte, iar te-ai întors şi trebuie să te aranjez! Mama, te rog! Acum stai să te tund! Să-mi pun şi ochelarii, că nu mai văd bine! Ah, gata, te-am aranjat, acum eşti vijitoare!(ochelarii de scafandru, da?)
- Mulţumesc, Andre, n-am ştiut că m-ai tuns şi m-ai machiat să mă faci vrăjitoare!
- Cu pacere, mama! Acum să te uiţi bine la laptop! Îţi dau şi o baghetă(îmi bagă un creion în ochi) şi poţi să peci!
Nu plec, rămân cu ochii în laptop şi încerc să nu ţin cont de durerea care vine în valuri, răscolindu-mă. Probabil va mai trece timp până să nu mai doară. Mă gândesc la ceva nemaipomenit de superficial: m-am tuns, numai eu ştiu de ce. Replica pe care auzit-o cel mai des a fost : Te-ai tuns? Şi urmează pauza aia din care eu înţeleg: Fată, ce ţi-ai făcut la păr?!?(păcat că nu pot să redau în cuvinte această pauză stânjenitoare dar sigur înţelegeţi). Cu părul lung sau scurt, sunt aceeaşi. Pe cuvânt. Apoi mă gândesc la un deosebit de inteligent om(?) care mi-a spus astăzi foarte sigur pe adevărul scos pe gură : Decât să fii supărată, mai bine să fii bolnavă! Tot el s-a supărat într-o zi când le explicam unor colegi că dacă vor să folosească pronumele de politeţe la adresa cuiva trebuie să spună "dumnealui", nu "dânsul" şi nu au crezut până n-au verificat pe net şi când au citit, mi-au dat dreptate dar el sărea că iepuraşul de Paşti : "Şi ce dacă a ştiut, fra, ce dacă a ştiut, fra?" Da. Ceea ce era de demonstrat. Repeta tata o vorba: "După ce că e prost, mai şi semnalizează". Câteodată îi mai dau dreptate şi lui tata.
Apoi citesc articolul acesta din 2010 : Catchy
Să nu te ia durerea de cap? Pentru că am înţeles târziu sursa kilogramelor în plus( aş vrea să mă şi deranjeze foarte tare încât să fac ceva să le dau jos dar nu, nu, cine e obsedat de greutatea mea să se uite întâi în ograda proprie) : serviciul ăla absurd care-mi permitea să-mi cresc copilul şi să-i fiu aproape cât se poate de mult timp, şefii pe care-i încercam să-i mulţumesc(în van), copilul meu care plângea foarte mult pe vremea aceea şi încă nu dormea nopţile, diversele şi stupidele comparaţii pe care le făceam, plus unele adevăruri atât de grele şi de dureroase încât nici nu ştiu dacă am curaj să mi le recunosc. Dar trebuie.
Poate e adevărat că întrebările sunt, de fapt, răspunsuri.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Cameră
Cărți peste tot, Bilete cu însemnări, liste și vise cu orașe nevizitate și invizibile de acum încolo, vise nevisate. Flori speranță și o l...
-
Am citit cândva, acum vreo doi ani, să fie, zic, o carte care m-a tulburat atunci, când trăiam amorțită(să nu simt, să nu mă mai doară real...
-
Sunt la final, mi-a scris Miron. La final de an. De fapt, nu. E sesiune. Alt final. Altă poveste. O viață. Nu de poveste, ci chiar așa cu...
-
Mi-a spus Miron, mi-a dat în scris(cum altcumva?) că s-a înscris la facultate și ar vrea să-mi povestească câte ceva, poate vă era dor. Poat...

