Spuneau unii pe un site că înainte de conjuncţia adversativă "dar" punem strategic virgulă:
Am vrut să-ţi spun ce simt, dar nu aveai toate ţiglele pe casă.
Nu înţeleg de ce. Corect este: Am vrut să-ţi spun ce simt dar aveai un aer uşor arogant, de om care îşi este suficient. Ştie el de ce. Dar nu-i nimic, ştiu şi eu. Am încheiat citatul.
În parcul pe care obişnuiam să-l frecventăm fiindcă este aproape de noi, mai vin şi cetăţeni ţigani(de etnie rromă, aceeaşi mărie, altă pălărie, şi ei tot oameni, ca să vezi). Plus cetăţeni care au făcut copii foarte târziu, mai târziu decât mine chiar. Şi aceşti cetăţeni nu-şi învaţă minunatele odrasle răsfăţate că şi ţiganii sunt tot oameni ci îi învaţă să fugă şi să se strâmbe la ei : "Vine ţigana, fugi, vine ţigana!". Să vezi atunci copiii cum fug toţi de câte un pui de om care nu vrea decât să se joace. Aşa se împart şansele. De aici încep abuzurile.
Astăzi nu ne-am mai dus în parcul de lângă noi. Ne-am dus la altul. Traversăm strada. Pe lângă noi trece o adolescentă îmbrăcată în tricou şi pantaloni scurţi. Princess, în gura mare:
-Mami, uite fata asta e în pantaloni scurţi, i se vede toată pielea!
Am vrut să-ţi spun ce simt, dar nu aveai toate ţiglele pe casă.
Nu înţeleg de ce. Corect este: Am vrut să-ţi spun ce simt dar aveai un aer uşor arogant, de om care îşi este suficient. Ştie el de ce. Dar nu-i nimic, ştiu şi eu. Am încheiat citatul.
În parcul pe care obişnuiam să-l frecventăm fiindcă este aproape de noi, mai vin şi cetăţeni ţigani(de etnie rromă, aceeaşi mărie, altă pălărie, şi ei tot oameni, ca să vezi). Plus cetăţeni care au făcut copii foarte târziu, mai târziu decât mine chiar. Şi aceşti cetăţeni nu-şi învaţă minunatele odrasle răsfăţate că şi ţiganii sunt tot oameni ci îi învaţă să fugă şi să se strâmbe la ei : "Vine ţigana, fugi, vine ţigana!". Să vezi atunci copiii cum fug toţi de câte un pui de om care nu vrea decât să se joace. Aşa se împart şansele. De aici încep abuzurile.
Astăzi nu ne-am mai dus în parcul de lângă noi. Ne-am dus la altul. Traversăm strada. Pe lângă noi trece o adolescentă îmbrăcată în tricou şi pantaloni scurţi. Princess, în gura mare:
-Mami, uite fata asta e în pantaloni scurţi, i se vede toată pielea!
-Andre, uite, e dreptul ei şi are voie să se îmbrace cum vrea ea!
-Dar i se vede pielea, cred că îi e şi frig, săraca de ea!
-Dar n-are nimic, face cum crede ea! În afară de asta, nu trebuie să spui cu voce tare tot ce-ţi trece prin minte în legătură cu felul în care sunt îmbrăcaţi oamenii!
Atunci ea, foarte, foarte încet:
-Mami, să ştii că fata asta e în pantaloni scurţi! Am zis încet! E bine?
-Nu ştiu ce să mai zic...dar oamenii au voie să se îmbrace cum vor ei! Nu crezi şi tu asta?
-Nu, mi se pare trist să umble dezbrăcaţi, să-şi facă poze dezbrăcaţi...ce, arătăm tot la toţi?
-Nu, mi se pare trist să umble dezbrăcaţi, să-şi facă poze dezbrăcaţi...ce, arătăm tot la toţi?
Am vrut să-i mai spun ceva dar mi-am dat seama că are dreptate. Şi în acest caz de ce-aş pune virgulă înainte de "dar"?
Acum, serios, în ce context punem virgulă înainte de "dar"? Corect ar fi să baţi spaţiu după virgulă atunci când scrii un text dar nici asta nu e prea important.
Astăzi m-am grăbit să ajung la un curs de parenting. L-am ratat. Ce n-am ratat a fost însă un selfie cu fie-mea înainte de grădiniţă şi lumina de pe scară bătea aşa de rău că mi se vedeau cearcănele albastre şi nu negre cum sunt de obicei. M-a întrebat princess când a văzut fotografia:
-Mama, de ce ai cearcănele albastre?
Acum, serios, în ce context punem virgulă înainte de "dar"? Corect ar fi să baţi spaţiu după virgulă atunci când scrii un text dar nici asta nu e prea important.
Astăzi m-am grăbit să ajung la un curs de parenting. L-am ratat. Ce n-am ratat a fost însă un selfie cu fie-mea înainte de grădiniţă şi lumina de pe scară bătea aşa de rău că mi se vedeau cearcănele albastre şi nu negre cum sunt de obicei. M-a întrebat princess când a văzut fotografia:
-Mama, de ce ai cearcănele albastre?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu