Acum vreo lună, Andreea şi-a dorit foarte mult un puzzle. Avea unul acasă cu Albă ca Zăpada pe care-l făcea foarte repede şi mai voia unul. A venit cu taică-său, eu îi aşteptam în magazin, nu cu un puzzle, cu două chiar. Şi cu o păpuşă deşi nu prea se joacă ea cu păpuşile.
A trecut în viteză pe lângă mine şi s-a aşezat lângă pinguinul Pin Pin şi-a zis că ea pe ăla îl vrea. Prima dată ne-a zis aşa, mai calm, domol, ca ardelenii. Când am refuzat-o, calm, aşa, ca oltenii, s-a aprins:
-Dar eu pe asta îl vreau, ce voi nu înţelegeţi?
-Nu ţi-l luăm, Andreea, să te plictiseşti în 5 minute, cum te-ai plictisit de Mimi plimbăreaţa!
-Ba da, mi-l luaţi!!!
Eu am tras aer în piept şi ca să nu-i răspund pe acelaşi ton m-am dus să iau nişte fructe. N-aveam telefonul la mine dar ştiam unde-i găsesc după nivelul de decibeli. Mă întâlnesc cu Dudu, poliţistul, mă întreabă de buburuză şi de soţ, îi răspund să fie atent când şi unde se aud ţipete de genul : Eu pe asta îl vreau!, acolo sunt. Ne întâlnim cu toţii, princess urlă în continuare după Pin Pin. Că îl vrea şi gata! Nu i l-am luat, am convins-o că puzzle-ul e mult mai interesant, se va distra etc.Se şterge de lacrimi şi zice că înţelege. După două zile, mergem iar în magazin, ea din căruciorul de cumpărături, când trecem pe lângă raionul de jucării:
-Nu mai am nimic, vezi? Nu mai plâng. Nu-mi trebuie Pin Pin! Nu fac scandal!
Cam peste o săptămână, cu nebunia de Black Friday, i-am luat un microfon wireless, să cânte la el. A cântat cam 10 minute. Microfonul se umple de praf de atunci.
Îi tot povestim că o să vină Moşu', să-i scrie o scrisoare cu ce vrea să-i aducă.
-Un Pin Pin care se consulta!
Îi luăm un puzzle mare cu Elsa, o carte mare tip puzzle cu Tom şi Jerry şi îi sugerăm discret să-i spună Moşului că ar vrea aşa ceva...
-Puzzle cu Elsa, da, cu Tom şi Jerry, da! Şi un Pin Pin care se consultă, mama!
Nu se lasă. Mergem iar în magazin, nu se duce deloc la raionul cu Pin Pin dar ne spune că-i va scrie o scrisoare lui Moş Crăciun să-i spună de Pin Pin.
Noaptea visez că bag la raft Heidi, Sheridan's şi...mii de Pin Pin bolnavi.
Dansăm. Ea în braţele mele, îmi şopteşte suav:
-Mami, cred că o să-i scriu lui moşu' să mi-l aducă pe Pin Pin, înţelegi, mama?
Înţeleg.
Ieri, când o iau de la grădiniţă, are în braţe un iepuraş din pluş. O întreb ce e cu el.
-E al meu!
-Şi-l iei acasă? Lasă-l, Andre, aici, ai o grămadă şi acasă!
-Dar e al meu! N-o contrazic, e periculos. Acasă, o întreb cine i-a dat iepuraşul, că eu n-am înţeles!
-Aaa, mama, mi l-a dat o doamnă!
-Care doamnă, Andreea?
- Doamna Lidia!
-Dar cine e doamna asta Lidia, că eu nu cunosc nicio doamnă Lidia!
-Mi l-a dat o zână, mama!
O preferam pe doamna, totuşi. Parcă e mai reală!
Astăzi mi-a spus că i-a scris lui Moş Crăciun.
-Ce i-ai scris, Andreea?
-Să-mi aducă puzzle, o rochie cu Elsa, una roz cu buzunare gri şi un Pin Pin care se consultă! Şi scrisoarea :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu