miercuri, 7 decembrie 2016

Nu sunt eu norocoasă?

Sunt zile şi zile la lucru.

Zile în care întâlnesc oameni frumoşi. Din toate punctele de vedere. Oameni, care, indiferent de funcţie, nu se dau "loviţi" când e vorba să mă ajute. Uneori mă ajută chiar şi fără să cer asta.

Dar sunt şi zile în care singurele arme ale unor "lideri" rămân bârfa, jignirea şi ameninţările. Vezi scandalul recent cu cei care rămâneau în funcţii fiindcă admiteau orice de la şefii lor, sub pretextul că au acasă familii. Şi îşi întreţin familiile dar nu şi respectul de sine. Eu sunt cu adevărat norocoasă fiindcă am prea puţin parte de asemenea specimene de şefi. Câte unul chiar nu contează. Pentru că există cei care-mi fac zilele la lucru atât de frumoase. Se ştiu ei. Şi le mulţumesc!

E o luna încărcată, clar. Dar asta n-ar trebui să ne răpească din calităţile umane. N-ar trebui să ne facă parte din "Ghidul nesimţitului".

Iubita mea fetiţă îmi spune că mă iubeşte.

-Te iubesc şi eu, princess!

-Dar eu te iubesc mai mult, mama!

-Cum aşa?

-Păi eu te iubesc aşa mult fiindcă tu eşti mama şi tu...tu faci atât de multe, mama! Şi pentru asta te iubesc eu mai mult, mama!

Nu sunt eu norocoasă?

Las aici aceasta :
Sursa : https://mariaisopescu.wordpress.com/tag/management/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un an

A trecut un an de când mamaia nu mai e. Un an cu de toate. De parcă n-ar fi fost, De parcă am rămas agățați de o clipă tot acolo,  în martie...