joi, 1 martie 2018

Satori


Din lectură-n lectură, mă trezeam cu cuvântul acesta : satori şi-mi tot promiteam că-l voi căuta. Dar precum Scarlett, îmi spuneam mereu : mâine. Şi mâinele venea de zeci de ori, transformându-se în uitare. Până când...n-am mai aşteptat mâinele şi am acţionat atunci. Satori, termen japonez  cu o rezonanţă deosebit de frumoasă înseamnă trezire instantanee, chiar iluminare spirituală. Bruscă. 
   
Mi-a iluminat princess nişte zile de februarie, primăvăratice, cu câteva vorbe care m-au atins adânc.   S-a trezit foarte morocănoasă şi i-am cerut să ridice mâinile, să dau totul jos de pe ea, să fiu rapidă şi eficientă:
  
-Cum, şi pielea?, a zis ea înciudată. 
  
Apoi s-a supărat că am lovit-o un pic când am condus-o la baie, apoi nu mai ştiu de ce m-a certat şi am început să bombăn că niciodată nu e mulţumită de nimic dimineaţa, de parcă eu, ditamai adultul, aş fi în toane mai bune dimineaţa. Iar ea, cocoţată pe maşina de spălat, mi-a zis pe un ton grav şi foarte serios:
   
-Eşti ca un copil, mamă! (atunci când o cert sau în general, oare?)   
-Da, sunt ca un copil dar chiar m-ai supărat cu toanele în dimineaţa asta! Tu nu eşti ca un copil?   
-Eu sunt copil, mamă.   
Şi-a clătinat înţelept din cap.    
Satori.
Copiii nu spun doar lucruri trăznite, ei spun adevărul. 
 
  
În februarie am citit o cărticică de Elizabeth Gilbert, Lecţii de magie, carte care mi-a lăsat întipărite în minte următoarele cuvinte:
   
Într-o zi s-ar putea ca toate să capete un sens. Sau nu. 
Eşecul are o funcţie. Te întreabă dacă vrei cu adevărat să continui să faci lucruri.    
Facem lucruri fiindcă ne place să facem lucruri. 
De ce nu? Totul e trecător. De ce nu?   
Dorul nu s-a stins. S-a transformat în ceva şi mai frumos. Şi mai dureros. Dar va trece şi durerea asta. Ştii? Şi tu ştii. 
Am scris asta în 2014 : Alice
 
  
Apoi într-o seară i-am spus lui princess, când o îmbrăţişam şi îi pupam mâinile, obrajii, picioarele, inima şi cam totul, că mi-aş dori să mai fie mică. Iar ea, dornică mereu să mă facă fericită, mi-a spus că nu ştie să facă asta.    
-Ce să faci, princess?    
-Nu ştiu cum să fiu mică!  
  
 
 
 Să aveţi un martie satori!                                

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un an

A trecut un an de când mamaia nu mai e. Un an cu de toate. De parcă n-ar fi fost, De parcă am rămas agățați de o clipă tot acolo,  în martie...