Pentru că am avut grijă şi anul acesta să împlinesc tot 28 de ani, am primit de la jumătatea mea mai bună o trotinetă pe care momentan n-o pot plimba(sau ea pe mine) din cauza ninsorii. Oricum mă întrebau copiii pe stradă şi în parcurile de joacă dacă este trotineta mea. Este, cum să nu. Princess are una roz. Partea bună este că două riduri rezistente luni bune la Bio-Oil au dispărut peste noapte. Le-am întrebat ca Dragnea la congresul comunist, pardon pesedist: Mai vreţi să fiu preşedintele vostru? Să dea naiba să ziceţi vreunul nu! Iar ele, ridurile, cuminţi, nu s-au pus cu mine. Nu m-au ascultat însă firele albe. Sunt încăpăţânate. Rezistă. Nu le mai înfrânge nimic.
Anul acesta, deşi am primit mesaje la fel de frumoase ca cele de anul trecut, n-am mai plâns. M-am emoţionat că unii oameni şi-au făcut timp pentru timpul meu de astăzi. E cel mai frumos cadou pe care-l puteam primi din partea unor oameni pentru care sunt practic necunoscută. Căci blogul acesta, deşi personal, are partea lui de nepersonal. De necunoscute. De x, y şi z. Şi uneori cele mai puternice cuvinte şi doruri sunt cele nerostite, cele cărora le spui stop. Cele care rămân în suflet şi nu ştii de unde vin şi când vor pleca, dacă vor pleca. Ca un puzzle căruia îi pierzi două, trei piese şi nu le mai găseşti niciodată. Nu poţi să lipeşti nimic acolo unde nu mai e nimic dar funcţionezi foarte bine şi în lipsă. Ba chiar mai bine. Ca o verighetă pe care deşi n-o porţi, ştii că e acolo. Sau dacă o porţi, nu înseamnă nimic. Sunt legături mai puternice decât convenţiile. Cum puternică e şi judecata strâmbă a tuturor. Când fiecare ştie mai bine ca tine ce trebuie, poţi şi vrei să faci dar nu faci.
N-am avut multe de spus cu ocazia zilei de astăzi. Ce-ar mai fi de spus? Ce e val, ca valul trece... Mulţumesc tuturor pentru mesaje, vă doresc o primăvară frumoasă şi să fiţi cât de poate de buni şi de autentici cu voi înşivă/însevă! Sa fie iarnă doar afară, nu şi-n voi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu