Nici nu ştiu cu ce să încep. Atât sunt de grăbită. Aş vrea să scriu despre frumuseţea violetului acestui ultim apus de iunie. Căci de mâine, gata. E 1 iulie. Jumătate de an s-a dus. Nu mă întrebaţi unde. N-o să întreb nici eu pe nimeni. E ora prânzului când scriu aceste rânduri dar le postez numai pe seară când 30 iunie e aproape istorie cu aşteptările ei nerealiste. Dar n-a murit nimeni(sper) din asta. Au fost dăţi cu dureri şi mai mari. Peste puţin timp va durea şi mai puţin nevrutul. Căci vremea vrutului a trecut. Sunt timpuri noi. Imediat e 1 iulie. Ştiu. Parcă toţi vă miraţi că a venit atât de repede.
Pe scurt: în cele şase luni scurse n-am schimbat serviciul(nici nu ţin neapărat acum), n-am slăbit(nici la asta nu ţin, spre disperarea unora, wtf?), still not pretty(asta sunt, alta moacă mama nu-mi face şi nici eu nu ţin), n-am reuşit să fiu mama perfectă(am auzit că nimeni n-a reuşit dar pozează multe în asta), nici de cărţi şi de alte vicii n-am reuşit să mă ţin deoparte. Hai că am reuşit să nu-mi iau nici un ceas deşi săptămâna trecută am fost so fucking close. Nici de romgleză n-a murit nimeni. Nici de sute de selfie-uri cu urechi de câine şi de fotografii ale degetelor de la picioare(suntem în plin sezon, ce naiba?) n-a murit nimeni. E posibil să fi murit de căldură căci iată e cod roşu de caniculă în mai multe judeţe din Românica.
Atât sunt de grăbită că nici nu ştiu ce/când să mai citesc. Dar citesc totuşi, printre picături, o carte care m-a impresionat atât de mult(sau tare?) că n-o devorez de teamă că s-ar termina prea repede(ha, ha).Şi aşa de mult aş vrea să aibă mai multe pagini...de ce nu poate să fie ceva ca The Pillars of the Earth?(1088 de pagini, în engleză). Are doar 440. O să scriu curând despre ea. Cel mai probabil marţi.
Încep iulie cu un final. Atât sunt de grabită deşi e utimul lucru pe care mi-l doream.
Pe scurt: în cele şase luni scurse n-am schimbat serviciul(nici nu ţin neapărat acum), n-am slăbit(nici la asta nu ţin, spre disperarea unora, wtf?), still not pretty(asta sunt, alta moacă mama nu-mi face şi nici eu nu ţin), n-am reuşit să fiu mama perfectă(am auzit că nimeni n-a reuşit dar pozează multe în asta), nici de cărţi şi de alte vicii n-am reuşit să mă ţin deoparte. Hai că am reuşit să nu-mi iau nici un ceas deşi săptămâna trecută am fost so fucking close. Nici de romgleză n-a murit nimeni. Nici de sute de selfie-uri cu urechi de câine şi de fotografii ale degetelor de la picioare(suntem în plin sezon, ce naiba?) n-a murit nimeni. E posibil să fi murit de căldură căci iată e cod roşu de caniculă în mai multe judeţe din Românica.
Atât sunt de grăbită că nici nu ştiu ce/când să mai citesc. Dar citesc totuşi, printre picături, o carte care m-a impresionat atât de mult(sau tare?) că n-o devorez de teamă că s-ar termina prea repede(ha, ha).Şi aşa de mult aş vrea să aibă mai multe pagini...de ce nu poate să fie ceva ca The Pillars of the Earth?(1088 de pagini, în engleză). Are doar 440. O să scriu curând despre ea. Cel mai probabil marţi.
Încep iulie cu un final. Atât sunt de grabită deşi e utimul lucru pe care mi-l doream.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu