I-am spus agentului de pază. Nu cred că ne naştem de mai multe ori, tot ca să ne împlinim ca oameni, să ne împlinim/întâlnim destinul, menirea, soarta, iubirea aia mare, nemuritoare. Cred că murim şi gata. Ne mănâncă viermii. E frumos, idilic şi atât de romantic să crezi că, vai, ne reîncarnăm, trăim de mai multe ori, de 7, de 12 sau chiar de 21 de ori şi să vezi după aceea fericire maximă, ajungem în viaţa în care totul este spre bine în cea mai bună dintre lumi. Zicea Leibniz(1646-1716). No, no, no.
O fi lumea asta cea mai bună variantă pe care o avem(de altfel, singura) dar partea cu reîncarnarea n-o cred deloc. Sau dacă ar fi aşa, dacă mă reîncarnez ca piesă de mobilier, ce am să fac? Ca scaunul unei casieriţe din Lidl sau Profi(ca să nu spun Carrefour)? Ca telefon sau peretele unei case? Ce şanse aş avea să mă împlinesc şi desăvârşesc atunci? Varianta asta e foarte tristă. Deşi dacă stau să mă gândesc câte secrete ascunde un telefon...sau pereţii casei atunci când cei din casă sunt singuri...e aproape amuzant.
Varianta de mijloc nu există. Existăm sau nu. Aproape nu există. Aproape ca distanţă, ca timp, ca oameni.
Avem posibilitatea de a alege. Nu suntem în situaţia broaştei din vasul de apă care fierbe. Până şi broasca, dacă ar şti că apa fierbe şi va muri acolo, ar sări înainte ca apa să se încălzească. Nu suntem în situaţia broaştei şi totuşi, nu sărim nici înainte şi nici după ce apa ni s-a "încălzit" prea tare. Uneori chiar ni se termină apa. Nu cred că ne naştem de mai multe ori.
Varianta de mijloc nu există. Existăm sau nu. Aproape nu există. Aproape ca distanţă, ca timp, ca oameni.
Avem posibilitatea de a alege. Nu suntem în situaţia broaştei din vasul de apă care fierbe. Până şi broasca, dacă ar şti că apa fierbe şi va muri acolo, ar sări înainte ca apa să se încălzească. Nu suntem în situaţia broaştei şi totuşi, nu sărim nici înainte şi nici după ce apa ni s-a "încălzit" prea tare. Uneori chiar ni se termină apa. Nu cred că ne naştem de mai multe ori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu