Dragostea nu ne salvează de la nimic. Noi salvăm dragostea. Dacă merită. Astfel ne salvăm pe noi.
Nici în "Despre dragoste şi alţi demoni" (Del amor y otros demonios), Gabriel Garcia Marquez nu se abate de la liniile realismului magic. Şi bine face. Pentru cei cărora le place combinaţia. Mie îmi place. Desigur că mi-ar fi plăcut să fie un roman mai bogat(are doar 158 de pagini, ediţia din 2014 a editurii RAO) dar sigur va fi pe placul celor care se plictisesc repede sau nu prea au timp.(sic!)
Romanul este povestea imposibilă de dragoste dintre Sierva Maria, o fetiţă muşcată de un câine turbat şi bănuită de-a fi posedată şi exorcistul ei, Cayetano Delaura, om al bisericii.
De la început aflăm că dragostea, prietenia sau genul acesta de relaţii sunt demoni : "Astfel se înfiripă iar o prietenie interzisă care, cel puţin într-un rând, păruse a fi dragoste. Stăteau de vorbă până în zori, fără iluzii, dar şi fără duşmănie, ca o pereche bătrână condamnată la rutină. Credeau că sunt fericiţi şi erau, până când unul din ei spunea un cuvânt în plus, sau făcea un pas mai puţin, şi noaptea trecea într-o ceartă de vandali care demoraliza dulăii". Dar aflăm şi că dragostea e în stare de orice:
-E adevărat, îi răspunse el, dar ai face mai bine să n-o crezi.
Hotărât să-şi salveze fetiţa muşcată de câine, marchizul de Casalduero o duce pe Sierva Maria mai întâi la doctor care, neputincios, îi spune să se încreadă în Dumnezeu. Marchizul nu înţelege.
-Aş fi jurat că nu sunteţi credincios.
Nici în "Despre dragoste şi alţi demoni" (Del amor y otros demonios), Gabriel Garcia Marquez nu se abate de la liniile realismului magic. Şi bine face. Pentru cei cărora le place combinaţia. Mie îmi place. Desigur că mi-ar fi plăcut să fie un roman mai bogat(are doar 158 de pagini, ediţia din 2014 a editurii RAO) dar sigur va fi pe placul celor care se plictisesc repede sau nu prea au timp.(sic!)
Romanul este povestea imposibilă de dragoste dintre Sierva Maria, o fetiţă muşcată de un câine turbat şi bănuită de-a fi posedată şi exorcistul ei, Cayetano Delaura, om al bisericii.
De la început aflăm că dragostea, prietenia sau genul acesta de relaţii sunt demoni : "Astfel se înfiripă iar o prietenie interzisă care, cel puţin într-un rând, păruse a fi dragoste. Stăteau de vorbă până în zori, fără iluzii, dar şi fără duşmănie, ca o pereche bătrână condamnată la rutină. Credeau că sunt fericiţi şi erau, până când unul din ei spunea un cuvânt în plus, sau făcea un pas mai puţin, şi noaptea trecea într-o ceartă de vandali care demoraliza dulăii". Dar aflăm şi că dragostea e în stare de orice:
-E adevărat, îi răspunse el, dar ai face mai bine să n-o crezi.
Hotărât să-şi salveze fetiţa muşcată de câine, marchizul de Casalduero o duce pe Sierva Maria mai întâi la doctor care, neputincios, îi spune să se încreadă în Dumnezeu. Marchizul nu înţelege.
-Aş fi jurat că nu sunteţi credincios.
-Ce n-aş fi dat să fie aşa, domnule.
Marchizul duce fetiţa la mănăstirea Santa Clara, cu bucuria nouă că o iubea cum nu iubise niciodată pe lumea asta. Hotărât s-o salveze dar totul era în zadar : lipsa de credinţă este mai puternică decât credinţa, fiindcă se nutreşte prin simţuri. Stareţa mănăstirii, Josefa Miranda, în care "vocaţia autorităţii şi asprimea prejudecăţilor izvorau de dinauntru şi dintotdeauna", hotărăşte că fetiţa este posedată de diavol şi, prin urmare, trebuie exorcizată.
Cel căruia îi revine sarcina exorcizării fetiţei este Cayetano Delaura "conştient de stângăcia lui în a se înţelege cu femeile. I se păreau înzestrate cu un uz al raţiunii cu desăvârşire propriu, care le îngăduia să navigheze fără poticniri printre stâncile realităţii". Întâlnirea lui cu stareţa lasă următorul dialog:
-Aveţi grijă, spuse Delaura. Uneori atribuim diavolului anumite lucruri pe care nu le pricepem, fără să ne gândim că pot fi lucruri ale Domnului pe care nu le înţelegem.
Marchizul duce fetiţa la mănăstirea Santa Clara, cu bucuria nouă că o iubea cum nu iubise niciodată pe lumea asta. Hotărât s-o salveze dar totul era în zadar : lipsa de credinţă este mai puternică decât credinţa, fiindcă se nutreşte prin simţuri. Stareţa mănăstirii, Josefa Miranda, în care "vocaţia autorităţii şi asprimea prejudecăţilor izvorau de dinauntru şi dintotdeauna", hotărăşte că fetiţa este posedată de diavol şi, prin urmare, trebuie exorcizată.
Cel căruia îi revine sarcina exorcizării fetiţei este Cayetano Delaura "conştient de stângăcia lui în a se înţelege cu femeile. I se păreau înzestrate cu un uz al raţiunii cu desăvârşire propriu, care le îngăduia să navigheze fără poticniri printre stâncile realităţii". Întâlnirea lui cu stareţa lasă următorul dialog:
-Aveţi grijă, spuse Delaura. Uneori atribuim diavolului anumite lucruri pe care nu le pricepem, fără să ne gândim că pot fi lucruri ale Domnului pe care nu le înţelegem.
-A spus-o Sfântul Toma şi mă supun lui, zise stareţa. Nu trebuie să dai crezare diavolilor nici când spun adevărul.
Cayetano se îndrăgosteşte de Sierva Maria dar dragostea lui n-o mai salvează: "până atunci li se păruse amândurora că dragostea le era de-ajuns pentru a fi fericiţi(...)dar libertatea depindea numai de ei înşişi".
În zadar l-a mai aşteptat Sierva Maria, neştiind de ce nu se mai întorsese cu coşul plin de bunătăţi din târg şi cu pasiunea-i din nopţile acelea fără saţ, uniţi şi dezbinaţi de acelaşi vis. "Gardiana care intră s-o pregătească pentru cea de-a şasea exorcizare o găsi moartă de dragoste în pat, cu ochii strălucitori şi pielea de prunc nou-născut".
Cayetano se îndrăgosteşte de Sierva Maria dar dragostea lui n-o mai salvează: "până atunci li se păruse amândurora că dragostea le era de-ajuns pentru a fi fericiţi(...)dar libertatea depindea numai de ei înşişi".
În zadar l-a mai aşteptat Sierva Maria, neştiind de ce nu se mai întorsese cu coşul plin de bunătăţi din târg şi cu pasiunea-i din nopţile acelea fără saţ, uniţi şi dezbinaţi de acelaşi vis. "Gardiana care intră s-o pregătească pentru cea de-a şasea exorcizare o găsi moartă de dragoste în pat, cu ochii strălucitori şi pielea de prunc nou-născut".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu