Acum clar nu mai e vorba despre copii. Fiindcă ei n-ar face niciodată ce face un om mare(era să scriu matur dar nu e cazul). Mama ne spunea când eram copii că la masă nu se vorbeşte, toate lucrurile neplăcute se lasă deoparte, se vorbeşte despre ce e frumos şi bun. Dar mama mea e unică, nu e şi mama individului care fără nicio introducere, astăzi, la masă, m-a acuzat pe nedrept că aş fi făcut nu ştiu ce chestie aberantă. Nu doar mi-a stat mâncarea-n gât, m-a scârbit total. Nu doar acuzaţia nefondată, cum i-am şi dovedit ci, mai ales, tonul. Cu furculiţa-n mâna şi cu zeflemeaua-n bot, îmi spune să nu mai fac chestia pe care n-o făcusem eu. N-a avut urechi să audă răspunsul meu. Nici ulterior n-a avut ochi să vadă ce-i arăt. Fiindcă-n capul lui(şi aici era să scriu fund şi chiar că e cazul), decizia era luată: eu făcusem lucrul acela! Şi s-a convins că nu eu dar degeaba. Porcul rămâne porc şi nu-şi cere scuze.
Ştiu că e o perioadă grea. Mai e o lună până la Crăciun, toţi vor câte ceva, pentru ei sau pentru alţii. Dar nu se îngraşă porcul în Ajun. În cazul ăstuia care încă stă cu mămica-n casă şi e destul de frustrant să nu aibă un cuvânt de spus, e mai comod să se tăvălească-n noroi, imaginându-şi că e un domn. Toţi sunt domni când sunt în trening. Şi nu la sala de sport sau la un grătar. La lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu