Pisici, jăvruțe și alte grozăvii(continuarea poveștii Anei)

Cocalarul în tricou  mult prea strâmt nu l-a întrebat pe google nimic, se uita siderat la costumul lui Iohannis dar acesta îl ignora măreț. Când Ana credea că nimeni nu le mai poate pipera drumul, voci de femei se aud tot mai clar. Ușa compartimentului se deschide și însăși zâna surprizelor intră pe ușa. Nu, am glumit, cum să circule Andreea Marin cu trenul, intră în scenă blonda de la mall și ceea ce pare a fi prietena ei. Din dialogul lor rezultă că sunt amice bune. 

-Servus și bună seara, spun ele într-un glas, așezându-se cuminți una în fața alteia, fără a aștepta însă vreun răspuns. Blonda își pocnește degetele și se clatină în ritmul muzicii din căștile pe care nu le dă jos. 

-Hai, pisică, zâmbește ea delicat amicei, e timpul nostru, departe de copii, nu-ți mai verifica telefonul. Și nu te mai rânji cu ăla brunet, e prea înalt pentru tine! 

-Mie să-mi vorbești cu subiect și cu predicat, jăvruță, nu așa, nu știu despre cine vorbești! Să nu mai zic, că mă aud toți oamenii ăștia care par la locul lor, imediat le cer biletele, am impresia că cineva stă pe locul meu, cre'că asta care seamănă cu președintele, să nu mai zic, zic, că te uiți la el precum curca-n lemne! 

-Hai, hai, nu mai exagera, că te aude ăștia și te crede! Pe chioamba de cumnata-ta ai luat-o?

-Am anunțat-o, se urcă în următoarea gară, dragă. 

Își scot țigările electronice tacticos, pufăind în liniște o perioadă. Apoi, sus-numita pisică, scoate telefonul și caută ceva în el.

-No, tu, răbufnește ea, au pus ăștia poze cu cuplurile de homosexuali care au copii și cât se bucură de minunea asta! Țara arde și baba se piaptănă!

Prietena ei, jăvruța(se vede treaba că prietenia e strânsă în regnul animal) clatină cu tristețe din cap.

-Auzi tu, ți-am mai spus eu: homosexualii nu sunt oameni. Știi ce spunea Dana Rudeanu, sugându-și ba o măsea, ba alta? Spunea așa: Să fii femeie este cel mai bun lucru care-i se poate întâmpla unui om. La propriu. Super deșteaptă tipa, trebuie să recunosc. Deci femeile sunt oameni. Homosexualii nu sunt. Nu știu ce sunt și mai fac și copii! Doamne ferește, unde i-o ține?

-Ești tot mai proastă, femeie. Îi ține alte femei, nu ei. Mame surogat, așa se numesc. 

-Aha, să nu se facă ei ca canapeaua, susură blonda. 

Ana aproape adoarme dar dialogul femeilor o ține cu ochii larg deschiși. Nici nu clipește. E prea aproape de blondă și mirosul de mâncare care se degajă din hainele acesteia îi întoarce stomacul pe dos. 

-Ce emoționant, femeie! Mie îmi dau lacrimile! Oare ce mai zic ăștia aici, să văd, ia, alăptează și tati? Numai prostii ne arată! Io nu am nimic cu nimeni dar prea se exagerează! 

-Știi ceva, pisică? Ne mai mirăm de ce ne sufocă virușii și calamitățile! Păcatul a ajuns la culme! Nu ne mai rabdă Dumnezeu pe fața pământului! N-ai văzut că a căzut ăla cu racheta care a vrut să demonstreze că pământul e plat? Păi e plat și s-a lovit de margine, dacă era rotund, mergea la infinit în cerc. Minți bolnave, homosexualii și săracii ăștia de chinezi! Ce faci, pisică? Cu cine vorbești acolo?

-Cu cumnata-mea, suntem live pe Facebook. Îți transmite că se cacă pe ea de râs, de proastă ce ești. Că ea venea cu noi numai pentru comentarii, auzi la ea! Dar nu se poate abține, zice că ești idioată rău și nu mai vine cu noi, se face de rușine. 

-Spune-i că o f.ut în gură de chioambă dacă o mai văd. Dacă copilul ei e din ăsta pe invers, ce-i face? Îl mai ține în casă?

Din telefon se aude răspunsul afirmativ al cumnatei. 

-Eu pe-al meu nu-l mai țin și îl și omor definitiv înainte să-l dau afară. Copiii noștri trebuie să învețe că reperul de căpătâi în viață este familia formată din mamă, tată și copii. Ăia cu alte orientări sunt din alt film. 

Iohannis strănută și toți se uită uimiți la el.

-Păi ce faci, domne, îl ia blonda la rost, ne dai coronavirus?  

                                      

Foto: un tren. Huawei P20 Lite

Paznic la nebuni

Sunt surprinsă câtă lume a citit paragraful "Suntem cu toții săriți de pe fix, cred, numai că în feluri diferite"(Pacienta tăcută, Alex Michaelides)și domnul de la pază care îmi împărtășește un pic din viața lui zice că nu-l miră treaba asta, mai greu este întotdeauna cu recunoașterea anumitor aspecte ale personalității noastre. Ne minunăm cum pe un ditamai anunțul au pus virgulă după conjuncția "că" deși nu avea rost(dacă scriu greșit unii cu cine știe ce studii făcute la bătrânețe, trebuie s-o facem toți?) și apoi au pus virgulă să despartă subiectul de predicat. Asta deja e foarte trist. Limba noastră care ar trebui să fie o comoară. Aia n-avem, aia nu facem, noroc cu analfabetismul și răcelile luate de la alții. Răcelile. Analfabetismul îl avem, e în gene, de când învățam pe de rost la școală că i-am bătut pe turci dar tot noi le plăteam tribut. Dar să nu divaghez, revin la povestea paznicului, poate vă era dor de el. 

Fiindcă Miss Baba e bolnavă iar(eu sper să nu fie într-o ureche), lucrez din nou cu Viorica aka Amanda. I-a intrat în cap, fără umbră de îndoială, că e o damă bine. Și e. Comparativ. Comparativ cu altele de vârsta ei. Însă, după mine, e o diferență între a fi o damă bună, cum zice ea despre ea și a fi o doamnă. N-are nici tact, nici grație, nici modestie. Ţâțele nu te fac doamnă, după cum să ți-o tot bagi, indiferent sub ce nume, spune-i franzelă, pix sau picioare, nu te face bărbat. Și nici pe femeile care și-o bagă, indiferent sub ce nume, nu le face doamne. Hopa, am mai zis câte ceva despre asta, să nu am și eu un pic de uitare? Păi decât să-ți tremure mâinile, mai bine să uiți! Unde le-ai pus? 😆

Se îmbracă și Amanda în haine obișnuite când patrulăm prin mall. O depășește pe secretară la admirat propria imagine în oglinzi și geamuri dar nu-i spun nimic. Nici n-aș avea ce. Atâtea fete devenite femei au fost crescute doar cu povața să fie frumoase încât asta fac și asta le dă valoare. Apoi, când o relație sau mau multe merg rău, se caută în oglindă: oare nu mai sunt frumoasă? oare el are pe alta sau chiar a plecat cu alta fiindcă e mai frumoasă? Dar mie mi s-a zis mereu că sunt cea mai frumoasă... Apoi se înfrumusețează excesiv sau se dezbracă prea mult, nelăsând loc imaginației, își expun aspectul ca pe o marfă cu termen scurt de valabilitate. Când sunt altele care contează. Când diferența dintre ceea ce spun și ceea ce fac este mult prea evidentă și prinții călare pe cai albi se lasă așteptați tocmai din cauza acestui fapt, mai recurg la câte un artificiu. Tristă lumea asta. Nimic nu-i suficient și nici noi nu ne suntem îndeajuns dar vrem să ne găsim sufletul pereche sau, mai rău, vrem să ne găsească el pe noi. Ce să mă mai mir? Suntem în România, unde dă lecții de stil una care stă picior peste picior. Atât am vrut să spun. Paznic la nebuni.

Amanda umbla în timpul liber cu cele două grații, Blonda și Ecoida, cărora le fuma țigările. Nu le mai fumează. Nici pe ele, nici țigările. Mi-a spus că a fumat ultima ei relație în tot acest timp cât s-a îndopat cu nicotină. Nu știu de unde a scos-o, uite că mai auzi și de la câte o damă tristă un adevăr din ăsta care te pune pe gânduri. Mi-am adus aminte de bancul cu polițiștii care au fost întrebați rezultatul unei înmulțiri simple, 3X3, să zicem. Primul a răspuns prompt, 12, a trecut examenul. Pentru promptitudine. Al doilea s-a gândit minute bune, a cerut un pix, o foaie și a tot calculat. 16, spune el mândru. Nu, dar trece și el examenul, pentru munca depusă. Un al treilea polițist răspunde simplu 9, trece examenul. Comandantul, nemulțumit. Întrebat de ce este nemulțumit, răspunde: A știut el, a știut...întrebarea este de unde??? De unde o fi știut Amanda de ce a fumat?

                                

Despre una, despre alta

Un fel de zbor cu parapanta
Când eu am rău de înălțime

Asta-i despre mine, despre tine, despre oricine, despre nimeni(...)

Mă sperie când văd tot ce se-ntâmplă(...)

Cântau Grasu XXL și Maximilian, prin 2013. Și iar se-ntâmplă, în România anului 2020, o femeie este omorâtă de fostul soț împotriva căruia exista un ordin de restricție. Au rămas niște copii singuri. La fel cum am rămas copiii Nicoletei, și ea ucisă de fostul soț. Iar românașii, nu toți, dar mulți, ce fac? Își dau cu părerea: că o merita, că bine i-a făcut...știți? Sunt răi și proști fiindcă atâta pot. Am mai spus eu cândva și-mi mențin părerea, ce ai, ce ești, aia împarți. Daniela Crudu a  fost bătută, am citit zilele trecute. Și iar au fost cei mai mulți care s-au bucurat. Care au fost de partea răului. Că Daniela e o curvă. Că o merita. De parcă Daniela își făcea banii din troaca lor. Nu. Invidie au, de invidie sunt capabili. Cât să fii de labil psihic ca să te bucuri de răul altuia? Câtă invidie, câtă ranchiună să ai în suflet? Cât de obtuz să fii? Cu cât dezgust, scârbă și ură au fost crescuți acești oameni ca să-i judece pe alții? Și oamenii aceștia au copii. Cărora le împart aceleași "valori". Am parte și eu de comportamentul acesta din partea unora. Evident, nedoriți și neiubiți de mici, tratează până și cutiile Johnsonului cu dezgustul  și neiubirea în care au fost ei crescuți. Asta au, asta împart. 

Am citit nu de mult Orașul fetelor, de Elizabeth Gilbert, o poveste emoționantă, legată cumva de cel de-al doilea război mondial. Dar pentru mine e mai ales o poveste despre ipocrizie, sex și încercări de descoperire a sinelui. Și mai ales, despre acceptarea acestui sine. Fără perfidie. Căci să fii om bun, nu înseamnă neapărat să respecți toate regulile celorlalți. Ci să nu faci rău. Dacă poți să faci bine, să-l faci iar dacă nu poți să faci binele, măcar să nu faci rău. Plus că toți greșim. Tocmai fiindcă toți greșim, ar trebui să fim indulgenți la greșelile celorlalți. Să iertăm. Căci : În viață trebuie să înveți să iei lucrurile mai puțin serios. O piesă primește recenzii bune, după care se închide. O căsnicie arată solid, dar se termină cu un divorț. O vreme nu e război, pe urmă vine alt război. Dacă te agiți prea tare pentru toate, ajungi un om prost și nefericit, și cu ce te alegi? 

Elizabeth Gilbert, autoarea romanului Mănâncă, roagă-te, iubește și o femeie foarte influentă în lume(în primele o sută) mai spune așa:

În tinerețe(...) se întâmplă să cădem pradă impresiei greșite că timpul vindecă toate rănile și că, în cele din urmă, totul se așază într-o formă sau alta. Dar pe măsură ce îmbătrânim aflăm adevărul acesta trist: unele lucruri nu se pot repara. Unele greșeli nu se pot îndrepta-nici prin trecerea timpului, nici prin cele mai înflăcărate dorințe ale noastre. (...) aceasta este cea mai dură experiență dintre toate. După o vârstă, cu toții umblăm prin lume în trupuri făcute din secrete și rușine și durere și răni vechi și nevindecate. (Asta mă duce cu gândul la penultima carte citită, Pacienta tăcută a lui Alex Michaelides, dar despre ea voi vorbi cu altă ocazie).

Cheia romanului mi se pare a fi aici: 

                                                        

Print screen pentru cei foarte curioși. 

Continuă Maximiliam: 

Acum tot felul de gânduri mă-ndeamnă să-mi dau cu presupusul

Ele nu știu deja că știu că dragostea-i răspunsul...

Am șters vreo 30 de "prieteni" de la "prieteni". Mă aștept să mă șteargă și cei care consideră că femeile mai sus menționate merită ce-au pățit. 

Ne lovim de probleme în loc să ne lovim de stele

Ne punem piedică în vremurile astea grele

Când ura sau prostia, ignoranța sau mândria spintecă tot...