marți, 25 februarie 2020

Pisici, jăvruțe și alte grozăvii(continuarea poveștii Anei)

Cocalarul în tricou  mult prea strâmt nu l-a întrebat pe google nimic, se uita siderat la costumul lui Iohannis dar acesta îl ignora măreț. Când Ana credea că nimeni nu le mai poate pipera drumul, voci de femei se aud tot mai clar. Ușa compartimentului se deschide și însăși zâna surprizelor intră pe ușa. Nu, am glumit, cum să circule Andreea Marin cu trenul, intră în scenă blonda de la mall și ceea ce pare a fi prietena ei. Din dialogul lor rezultă că sunt amice bune. 
-Servus și bună seara, spun ele într-un glas, așezându-se cuminți una în fața alteia, fără a aștepta însă vreun răspuns. Blonda își pocnește degetele și se clatină în ritmul muzicii din căștile pe care nu le dă jos. 
-Hai, pisică, zâmbește ea delicat amicei, e timpul nostru, departe de copii, nu-ți mai verifica telefonul. Și nu te mai rânji cu ăla brunet, e prea înalt pentru tine! 
-Mie să-mi vorbești cu subiect și cu predicat, jăvruță, nu așa, nu știu despre cine vorbești! Să nu mai zic, că mă aud toți oamenii ăștia care par la locul lor, imediat le cer biletele, am impresia că cineva stă pe locul meu, cre'că asta care seamănă cu președintele, să nu mai zic, zic, că te uiți la el precum curca-n lemne! 
-Hai, hai, nu mai exagera, că te aude ăștia și te crede! Pe chioamba de cumnata-ta ai luat-o?
-Am anunțat-o, se urcă în următoarea gară, dragă. 

Își scot țigările electronice tacticos, pufăind în liniște o perioadă. Apoi, sus-numita pisică, scoate telefonul și caută ceva în el.
-No, tu, răbufnește ea, au pus ăștia poze cu cuplurile de homosexuali care au copii și cât se bucură de minunea asta! Țara arde și baba se piaptănă!

Prietena ei, jăvruța(se vede treaba că prietenia e strânsă în regnul animal) clatină cu tristețe din cap.
-Auzi tu, ți-am mai spus eu: homosexualii nu sunt oameni. Știi ce spunea Dana Rudeanu, sugându-și ba o măsea, ba alta? Spunea așa: Să fii femeie este cel mai bun lucru care-i se poate întâmpla unui om. La propriu. Super deșteaptă tipa, trebuie să recunosc. Deci femeile sunt oameni. Homosexualii nu sunt. Nu știu ce sunt și mai fac și copii! Doamne ferește, unde i-o ține?
-Ești tot mai proastă, femeie. Îi ține alte femei, nu ei. Mame surogat, așa se numesc. 
-Aha, să nu se facă ei ca canapeaua, susură blonda. 

Ana aproape adoarme dar dialogul femeilor o ține cu ochii larg deschiși. Nici nu clipește. E prea aproape de blondă și mirosul de mâncare care se degajă din hainele acesteia îi întoarce stomacul pe dos. 
-Ce emoționant, femeie! Mie îmi dau lacrimile! Oare ce mai zic ăștia aici, să văd, ia, alăptează și tati? Numai prostii ne arată! Io nu am nimic cu nimeni dar prea se exagerează! 
-Știi ceva, pisică? Ne mai mirăm de ce ne sufocă virușii și calamitățile! Păcatul a ajuns la culme! Nu ne mai rabdă Dumnezeu pe fața pământului! N-ai văzut că a căzut ăla cu racheta care a vrut să demonstreze că pământul e plat? Păi e plat și s-a lovit de margine, dacă era rotund, mergea la infinit în cerc. Minți bolnave, homosexualii și săracii ăștia de chinezi! Ce faci, pisică? Cu cine vorbești acolo?
-Cu cumnata-mea, suntem live pe Facebook. Îți transmite că se cacă pe ea de râs, de proastă ce ești. Că ea venea cu noi numai pentru comentarii, auzi la ea! Dar nu se poate abține, zice că ești idioată rău și nu mai vine cu noi, se face de rușine. 
-Spune-i că o f.ut în gură de chioambă dacă o mai văd. Dacă copilul ei e din ăsta pe invers, ce-i face? Îl mai ține în casă?
Din telefon se aude răspunsul afirmativ al cumnatei. 
-Eu pe-al meu nu-l mai țin și îl și omor definitiv înainte să-l dau afară. Copiii noștri trebuie să învețe că reperul de căpătâi în viață este familia formată din mamă, tată și copii. Ăia cu alte orientări sunt din alt film. 

Iohannis strănută și toți se uită uimiți la el.

-Păi ce faci, domne, îl ia blonda la rost, ne dai coronavirus?  

                                      
Foto: un tren. Huawei P20 Lite




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un an

A trecut un an de când mamaia nu mai e. Un an cu de toate. De parcă n-ar fi fost, De parcă am rămas agățați de o clipă tot acolo,  în martie...