M-am dus astăzi la lucru, o vreme am
fost internată cu nu știu ce tulburări, eu cred că erau de la stomac și,
de altfel, unde am fost internată, nu era mare diferență. Ori la bal,
ori la spital, auzeam de multe ori de la îngrijitori, eu credeam, în
confuzia creată de pastile, că sunt reprezentați de vânzări sau
muncitori sezonieri, bleah! În special era unul, nea Vasile, dădea cu
mătura și mopul și, din când în când, mai punea pe câte unul în cămașă
albă, zicea că albul îl relaxează, he, he, cine nu știe că albul e de
spital și se mai și murdărește repede, mai bine o culoare de gen bleumarin sau chiar verde pastelat...în combinație cu niște bijuterii de
culoarea rubinului, vai, ce combinație nebună! Dar, nu, nu, cică să nu
folosesc des cuvântul, că devenim credința în ceea ce ne trece prin
minte, uite, chiar și în cuvinte! Hai că am citit un raport care era
acolo, pe biroul doctorului care-mi făcea externarea. I-am spus că nu mă
mai doare nimic, să nu mă mai îmbrace în alb, eu sunt blondă și-mi stă
bine în roșu. El a zis uatevar și se tot uita în telefon, butona pe
messenger, cred că era certat cu nevasta și nu se putea concentra deloc
la mine dar ce noroc pe mine, m-a externat. Am sunat-o pe cumnată-mea să
vină să mă ia dar asta era nervoasă, auzi la ea, că e pe drum și nu
poate să vorbească la telefon că o oprește poliția. Bine, i-am zis, mă
descurc și am luat autobuzul. A venit pe la mine și din câte mi-am dat
seama, n-a vrut să vină să mă ia, i-a fost rușine. Nu mai poate lumea să
aibă o enterocolită că se face de râs! O iau mațele razna, nu e ceva la
cap! Era o figură acolo, zicea că stomacul e în strânsă legătură cu
capul, că toate sunt și tot ce ni se întâmplă în corp sunt reflecții ale
stării de bine a creierului. Stau și mă uit la cumnata asta a mea,
are 90 de kile dar ea zice că e bine. Eu zic că e foarte bine, 90 de kile
la 1 metru jumate? Nu vreau să fiu cu ea pe vreo barcă de salvare, prin
absurd...s-ar lăsa barca cu ea! Dar la o adică ar avea din ce să se
înfrupte rechinii! Aș scăpa eu. Așa că-i zâmbesc ca dama aia dintr-o
pictură celebră, nu știu cum îi zice acum, dar cică autorul era
homosexual și pictat era chiar el, cu un rictus pe față. Cum își fac
unii selfie-uri și au impresia că arată bine, maram. Apoi se postează
de miri pe unde de râd și curcile de ei. Râd, așadar, de cumnată-mea,
asta, vitează, că greutatea ii permite, zice că oprit-o totuși poliția că
n-avea centură și mai și vorbea la telefon. La centură eu o înțeleg, păi
dacă n-o cuprinde? Dar de ce vorbea la telefon când nu mai e permis?
Și-a luat un dispozitiv din ăla bluetooth și vreo două zile peste tot
l-a purtat, îmi venea să râd cum stă ea pe budă cu ăla în urechi și
se vaită că ce amendă era să ia. După ce că pare că se rostogolește când
merge, mai părea și nebună cu chestia aia neagră-n ureche. O minge
vorbitoare dusă cu pluta. E mai bine dusă cu pluta decât nebună. Deși,
dacă mă întrebi pe mine, aceeași Mărie cu altă pălărie.
Mi-am
luat un poncho roșu, că a venit puțin de toamnă și m-am dus la lucru,
cum spuneam. Am rămas trăsnită, nu mai era nimic din ce știam. Au zis că
nu mă mai primesc, au un post la recepție pentru mine dar nu stau bine
cu adunatul și cu alte chestii matematice și nici n-aș putea să stau în
curentul ăla, numai bărbați veștejiți, care umblă cu pieptul dezgolit,
fie vară, fie iarnă, de li se vede pielea aia lăsată și firele de par
scârboase, și alea albe! Să nu mai zic că e una nebună acolo, ah, că iar
am folosit cuvântul dar asta nu e de la stomac, e de la cap, zice că e
cea mai sexi făptură și se consideră și delicată, îmbrăcată veșnic în
pantaloni trei sferturi și cu un breton de la jumătatea capului, seamănă cu
o curcă care se uită în lemne când vede vreun mascul. Tanti Viorica, de
la personal, a avansat, a făcut nu știu ce curs de resurse umane. Și-a
pus vreo doi dinți, să aibă mai mulți, s-a vopsit blondă și s-a
bărbierit. Seamănă cu aia de e aproape să ajungă conducătoarea României.
Mai vedem noi...Adică noi, românii, ăștia de mergem la vot, să ne ia
dracu' cu simțul nostru civic, pe care nu-l avem. Nu că aș avea eu dublă
personalitate. M-am dus să-mi iau o cafea și alea de-mi erau prietene,
ziceau ele, s-au întors toate cu spatele. Nu mă mai cunoașteau. Oi fi eu
cu mațele făcute praf dar proastă nu sunt. Apoi una a zis să beau o
cafea cu ele dar tonul ei o contrazicea că în spital am învatat să ascult
mai bine ce spune corpul unui om și corpul ei zicea : pericol, pericol,
fugiți dracu'de nebună! Aia eram eu. Corpul ei era în direcția opusă mie. Cu toate te înveți, pe toate le înveți. Ori m-a facut diareea mai deșteaptă ori acum le văd mai bine.
Așadar
am plecat, nu înainte s-o sun pe grasa de cumnata-mea și să-i spun c-o
iubesc, fie grasă, fie slabă. Și să vină să mă ia cu mașina, nu mai
suport să mă urc în autobuz cu toți nespălații.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu