Se zice că trei e cu noroc, trei iezi,
trei nurori, trei întâmplări, trei zile până la înviere, un trifoi cu
patru foi(cum naiba vine asta?), trei(zeci)de ani de prostie
postdecembristă, hai că e bine, ne îndreptăm spre un...deceniu mai bun,
în care să nu mai credem că ofertele de Black Friday sunt reale și să nu
mai așteptăm să ni se dea ci să facem noi. Să facem ce depinde de noi.
Fiecare în ograda lui. Un vot, o faptă bună. Hai că devin periculos de
sensibil, andropauza mă face așa.
S-a
deschis un nou mall în Sibiu și se pare că o să fiu trimis acolo.
Partea bună e că scap de Amanda, e tot mai minunată pe zi ce trece.
Îmi povestește tot ce i se întâmplă și, mai ales, ce nu i se întâmplă.
Și ca să fie totul mai grozav, și-a făcut două prietene. Două chestii la
care scrie în buletin că ar fi femei dar când sunt la țigară își bagă
pula în tot ce bănuiesc ele că ar avea gaură și am început să mă uit
bine la ele, să le văd zmetia prin pantaloni. Blonda, aprigă și veșnic
murdară, pare a fi șefa micului grup și ele o tolerează așa deși spuneam
eu că Amanda are o chestie cu blondele dar de asta bănuiesc că îi e
frică, nu admite să nu i se supună cineva. Cealaltă
chestie, o tipă ștearsă, roșcată, niciodată aranjată și care zâmbește rar din
cauză că are niște pauze dentare care o fac să semene cu străbunică-mea
înainte să plece pe ultimul drum, e ecoul blondei. Motiv pentru care am
botezat-o Ecoida. Amanda, Blonda și Ecoida, trio-ul meu de vis. Mi se
alătură din când în când să-mi spună ce mai e bou, pardon, nou prin
viața lor, mă cred bătrân și dement. Sfânta demență!
Blonda
e femeie de afaceri, zice ea. Are un magazin de cartier, în care vinde
legume, fructe, mezeluri, pâine, băutură, țigări, dulciuri și tot felul
de nimicuri, de la ojă la hârtie igienică. Zice că le-a încercat pe
toate și toate i-au mers strună dar că postul ăsta de șef i se
potrivește cel mai bine, fiindcă ea e foarte apreciată, vinde bine tot
ce are, își ține singură contabilitatea, copiii o ajută cu curățenia
magazinului, cu sortarea legumelor și fructelor, mai spală mezelurile
expirate, din astea, de rutină. Ecoida e prietena ei cea mai bună de la
grădiniță și tot ce îi rămâne Blondei nevândut în magazin și aproape să
expire, îi revine ei. Blonda îmi povestește asta cu voce joasă,
chipurile să nu audă nimeni de altruismul ei, își spune și că ea e
proastă de bună ce e, numai că nu e nevoie să știe toată lumea, e firea
ei să fie bună. Ești bun și nu spui nimănui, nea Miroane, de ce să spui?
Copiii mei, mândria mea, îi pun să muncească în magazin, îi dau și la
meditații, să fie cei mai buni! I-aș învăța să aibă și tupeu dar
nesimțirea nu pot să-i învăț, n-o am eu în sânge! Asta s-o învețe ei de
la ceilalți, că sunt mulți nesimțiți pe lumea asta! Nu, nea Miroane?
Ecoida
aprobă tăcut vorbele Blondei. Când sunt amândouă, îi linge și tălpile,
eliberează de microbi aerul pe care-l respiră prietena ei, să-și poată
savura sănătos țigara. În schimb, când nu e Blonda, nu scapă niciun
prilej de-a o denigra, îi spune și ea în batjocură Blonda King Kong.
Zice că așa e-n prietenia lor, o zi așa, o zi altfel. Amanda se uită
admirativ la amândouă, primește țigări gratis de la ele și le face
tot felul de favoruri fără de care le n-ar putea trăi și ea n-ar putea
rezista. Ea le face vaci, ele o fac toantă. Și pe mine bătrân senil.
După care-și bagă iar pula în tot ce există pe lumea asta și sper ca eu
să scap nepedepsit de așa blestem. Am si eu mândria mea. Nu știu în ce direcție se îndreaptă
lumea asta, cu bărbați cu gleznele goale, cu fete cu kilul de gene
la ochi și femei înzestrate verbal cu zmetii și alte mătărângi. Cred că
am îmbătrânit puțin totuși. Poate aceasta e doar orientarea modernă a lumii iar eu nu-i percep sensul fiindcă am rămas blocat în
timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu