Ştiu, au trecut deja două săptămâni din anul acesta, decembrie 2017 e pe pustii, cu ţăcăneala lui cu tot. Nu ştiu când a trecut anul cu numărul 37 din buletinul meu, ştiu doar cum a trecut. Şi fiindcă ştiu cum a trecut, simt că e tot aici. Am fost mai mult prezentă în anumite situaţii ceea ce face să simt ziua de 15 ianuarie 2017 ca fiind în imediata apropiere, ca şi cum aş putea doar să întind mâna şi s-o ating dar şi atât de absentă în atâtea altele de parcă 2017 a fost un an al disoluţiei. Şi câte s-au dezintegrat....
Într-o dimineaţă, princess s-a trezit ca de obicei, m-a căutat prin casă, braţele noastre s-au găsit şi s-au apropiat, inimile noastre au bătut iar în acelaşi ritm timp de minute bune cât o ţin lângă mine şi nu ne mai săturăm una de cealaltă. O aşez pe un scaun la bucătărie şi se uită în gol, melancolică parcă.
-Ce este, Andreuţa? Ai dormit bine?
-Da...
-Şi ce e cu tine? La ce te gândeşti?
-Îmi trec tot felul de idei prin cap!
-Cum aşa? Îmi poţi spune, te rog?!
-Idei, idei, idei! Of! Eu de ce n-am bunici?
-Dar ai, princess! Numai că le spunem "mamaie" şi "tataie"!
-Ah, da? Dă-mi să mănânc atunci! Că m-am liniştit!
În decembrie mi-am cumpărat Coloana de foc a lui Ken Follett, am citit vreo două sute de pagini şi-am abandonat-o, văd în bolul de cristal că o s-o termin atunci când voi termina şi Solenoid, Obosit de viaţă, obosit de moarte, Versetele satanice sau Prea multă fericire. Când le va veni timpul. Mă aşteaptă credincioase. Oare cărţile sunt fidele sau şi ele sunt martore ale disoluţiilor de tot felul? Sau ele nu se schimbă şi ne schimbăm noi în timp ce le citim şi recitim, dacă o facem? Am divagat.
Într-o seară, princess s-a supărat tare că taică-sau a plecat la lucru, voia să se mai joace cu el şi mi-a spus:
În decembrie mi-am cumpărat Coloana de foc a lui Ken Follett, am citit vreo două sute de pagini şi-am abandonat-o, văd în bolul de cristal că o s-o termin atunci când voi termina şi Solenoid, Obosit de viaţă, obosit de moarte, Versetele satanice sau Prea multă fericire. Când le va veni timpul. Mă aşteaptă credincioase. Oare cărţile sunt fidele sau şi ele sunt martore ale disoluţiilor de tot felul? Sau ele nu se schimbă şi ne schimbăm noi în timp ce le citim şi recitim, dacă o facem? Am divagat.
Într-o seară, princess s-a supărat tare că taică-sau a plecat la lucru, voia să se mai joace cu el şi mi-a spus:
-Lasă-l să plece atunci! Mi-a stricat inima! Mi s-a stricat inima de iubirea lui tata!
S-au împăcat după ce i-a explicat că aşa e serviciul şi că se vor juca a doua zi mai mult, tot mai mult.
Apoi:
-Mami, tu mai ţii minte desenele cu Bolt?
-Da, Andreea!
-Şi ştii cumva să le pui pe un stick, să le văd la televizor?
-Nu cred că ştiu, Andreea, nu le mai avem în laptop şi nu ştiu de unde să le iau!
-Lasă, înveţi tu când te faci mare!
Apoi am început să citesc Scrisorar pentru a doua oară în ultimii cinci ani , am ajuns la jumătate şi simt că nu mai pot. Atâtea orori legate de război, de distrugerile cauzate de acesta şi de războiul mult mai fin dintre oameni fără ca ei să se lupte efectiv pe vreun front ci doar pe acela al căsniciei, m-au îndepărtat din nou de corespondenţa dintre eroii cărţii: "Nu ştiau că oamenii se ceartă în totalitate şi se împacă pe jumătate şi, astfel, de fiecare dată se depărtează de iubire, care devine din ce în ce mai puţină".
În maşină, discuţie între princess şi taică-sau, înainte de Crăciun:
Apoi am început să citesc Scrisorar pentru a doua oară în ultimii cinci ani , am ajuns la jumătate şi simt că nu mai pot. Atâtea orori legate de război, de distrugerile cauzate de acesta şi de războiul mult mai fin dintre oameni fără ca ei să se lupte efectiv pe vreun front ci doar pe acela al căsniciei, m-au îndepărtat din nou de corespondenţa dintre eroii cărţii: "Nu ştiau că oamenii se ceartă în totalitate şi se împacă pe jumătate şi, astfel, de fiecare dată se depărtează de iubire, care devine din ce în ce mai puţină".
În maşină, discuţie între princess şi taică-sau, înainte de Crăciun:
-Andreea, cu ce vine Moş Crăciun?
-Cu sania trasă de reni!
-Şi dacă nu e zăpadă, ca acum, cu ce vine?
-Cu cadouri!
Şi un foarte scurt şi profund fragment din ceea ce citesc acum, Iată-mă de Jonathan Safran Foer :
Şi un foarte scurt şi profund fragment din ceea ce citesc acum, Iată-mă de Jonathan Safran Foer :
"Dar nu putea să traverseze o distanţă care nu exista".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu