Cururi fierbinţi(C.B.)

Nu cred că acest cuvânt(cururi)va supăra puţinii mei cititori. Pe aceia deosebit de pudici îi va supăra dar nu-i bai, le trece. 
  
Cururi fierbinţi e o poezie a stimabilului Charles Bukowski pe care nu prea-l respectam ca prozator dar uite că mi-a dovedit că scrie bine poezie. Et voila :
 
 
e vineri noaptea şi-n noaptea asta
fetele mexicane care-au
ieşit la carnavalul catolicilor
arată aşa într-un fel
special
bărbaţii lor o freacă prin baruri
şi mexicanele sunt tinere
cu nasuri acviline şi ochi sălbatici
cururi fierbinţi în blugi strâmţi
proprietate inalienabilă a unor bărbaţi
care s-au plictisit de ele

Cam da. Cuvintele multe sunt de prisos. Ca şi cele puţine, de altfel. În universul acesta, şi nu într-altul, paralel, e fucking friday şi la tine, bine că s-a terminat săptămâna de lucru, îţi spui şi te uiţi lung la aceste versuri, parcă fără să-ţi vină să crezi că asta e realitatea pe care nu vrei s-o recunoşti. Poate Bucowski ăsta nu e aşa de superficial, nu scrie doar porno. Şi ca o paranteză, îmi aduc aminte de un moment în Carrefour, stau şi mă uit lung la o antologie în limba engleză dar pe care eu o am deja şi lângă mine un domn ia o carte la întâmplare(cred că de  Llosa) şi o răsfoieşte plictisit, lui nu-i trebuie cărţi din astea şi oftează lung când dă de un pasaj erotic, întrebând retoric sau poate pe mine cum naiba să scrii aşa ceva sau să citeşti aşa ceva? Hai, mă, nu citi, da? Că ipocrizia e la putere şi texte cu conţinut explicit nu înseamnă neapărat literatură dar tot înseamnă că nu te-a adus o barză pe lume şi te-a lăsat să cazi undeva în cap sau că tu cu soţia doar vă trimiteţi bezele, no sex at all. Am închis paranteza.

tinerele mexicane îşi plimbă copiii
dar privirile lor sălbatice sunt triste
îşi amintesc alte nopţi
nopţi în care bărbaţii lor chipeşi
deloc chipeşi acum
le şopteau vorbe frumoase
vorbe din cele de care n-o să mai audă
nicicând.
le văd în lumina lunii şi-n luminile carnavalului
şi nici eu nu le spun nimic
le plâng în tăcere  

   

Nu vizualiza imaginea asta. N-o să te ajute nicicum. Nu face proiecţii. Nici ele nu te ajută. Nu trăi trecutul, ca orice moment care nu înseamnă acum, nu mai există. Nu te agăţa de emoţia din spatele acestor cuvinte, nu le traduce prin experienţe personale.
 
 

fetele observă că le urmăresc -
ţapul ăla bătrân se holbează la noi
ne priveşte în ochi
îşi zâmbesc îşi dau coate râd şi
măresc pasul -
mă opresc în faţa unui automat
bag o fisă la numărul unşpe
şi câştig o prăjitură de ciocolată
cu treişpe bombonele deasupra.
o afacere bună pentru un fast catolic

admirator  al de
mult nefolositelor
tinere şi fierbinţi
triste cururi mexicane

Cred că era şi un punct aici dar eu nu l-am găsit. Poate tocmai asta se şi urmărea. Căci desigur că totul este relativ şi oricum ai citi, o poveste are două feţe. Adevărul meu, adevărul tău. Iar durere există de ambele părţi. Depinde cum alegi să priveşti. Poate că nu totul este sex ci totul este alegere. Să alegi gândul, să alegi acţiunea. Adevărul este că viaţa nu are funcţie de "undo" sau de "anulaţi".