luni, 13 februarie 2017

Final

-Gata, nu-mi mai spune nimic, mă roagă. Ştiu ce se întâmplă. Pablo, cum l-ai botezat tu, pleacă în căutarea fericirii. Tot pentru Cadâr. Căci "viaţa oamenilor era tare ticăloasă", te citez. Nu ştiu cum de nu-ţi mai aduci aminte tu de oameni dar de evenimente îţi aduci aminte. Şi acum taci, că-ţi spun eu. Pablo(Tasin din poveste) face orice face un erou, merge peste ţări şi mari, străbate munţi şi ape, înlătura tot felul de obstacole şi tot felul de oameni falşi pentru a afla răspunsul la întrebarea : unde este fericirea? Nu i-l dă nimeni dar, în schimb, găseşte iubirea, materializată într-o frumoasă fată, Umi.  Şi, cu ajutorul ei, iar caută fericirea deşi poate fericirea era chiar ea.

-Tu, strigă el, tu! Cum de nu mi-am dat seama? Tu eşti fericirea, Umi!

Fata tăcea, zâmbindu-i tot atât de neînţeles.

-Am ghicit?

-Trebuie să ştii, Tasin, că fericirea nu se capătă pe ghicite...Caută...Poate fericirea nu stă numai în iubire. 

O caută  Tasin în bogăţie, în învăţătură, o caută peste tot. Dar tot îi fugea printre degete. O caută în călătorii, departe de Umi. În călătoriile lui în căutarea fericirii, ajută nişte oameni care nu descoperiseră puterea focului, cum să-l folosească. Oamenii îi spun că pentru ei el este fericirea fiindcă i-a învăţat cum să facă focul. Iar Tasin, de atâta vreme de când era cu ei, uitase să mai caute fericirea. Şi a priceput Tasin că dându-le oamenilor fericirea, găsise fericirea şi pentru el. S-a întors la Umi şi la bătrânul Cadâr. Când Cadâr a plecat...Tasin şi Umi s-au retras în adâncurile mării, la Aisha. Şi-am încălecat pe-o căpşună şi v-am spus o mare minciună! Cum ţi-a plăcut varianta mea?

-Chiar aşa a şi fost! Fericirea e chiar aici, la îndemâna fiecăruia. Dar ne este greu s-o recunoaştem, ne punem singuri piedici. Sunt evenimente pe care nu le putem prevedea, experienţe ale căror sens ne scapă...dar avem iubirea, nu? Şi ne putem bucura sincer de faptul că cineva există pur şi simplu în viaţa noastră, fără explicaţii psihologice.

-Dormi la mine în seara asta? Mâine dimineaţă am iar pentru tine dulceaţă de mure! Dar nu mai fumezi!                       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un an

A trecut un an de când mamaia nu mai e. Un an cu de toate. De parcă n-ar fi fost, De parcă am rămas agățați de o clipă tot acolo,  în martie...