Se întâmplă și așa, mi-a spus domnul de
la pază. El a insistat însă să-i spun paznic, că perioada în care și-a
spus guardian a fost doar ceva prin care să simtă că dă valoare
funcției sale, un fel de poleială peste noroi. O modalitate de-a da
timpul înapoi o bătaie de inimă, să fie mai aproape de copiii de acum,
veșnic murdari de engleză. Dar nu, nu mai vrea să fie așa, copiii să fie
copii și să vorbească cum simt ei iar el, așa cum e, contează ce face omul
acolo unde e, nu titulatura, nu anii. Noi dăm valoare lucrurilor, nu
lucrurile ne dau valoare nouă. Apoi a zâmbit și mi-a spus ce i s-a mai
întâmplat după ce Eva, iubirea vieții lui, a trecut o fracțiune de
secundă prin fața ochilor lui și dusă a fost. Iar eu am scris ce mi-a
scris el.
Dorul meu, mi-a spus, nu mai avem nimic dar
îți mulțumesc pentru timp.
Și
ce mi-a spus în vis mă tot urmărește. De unde vin visele? Gândurile
mele amestecate, de dor, de neputință și de uimire au creat imaginea ei
mai vie ca oricând în mintea mea, spunându-mi aceste cuvinte? A fost
vis? Sau a fost ea? După o noapte infernală, cu mii de demoni
zbătându-se să-mi ia bruma de rezistență pe care o mai aveam în fața
alcoolului, dimineața am visat cum mă îmbrățișează și-mi spune că nu mai
avem nimic. M-am trezit năuc, cu brațe parfumate în jurul meu, miere și
zmeură. Din bucătărie, aromă de lapte fierbinte și de cafea. Pe
noptieră o carte, Conversații cu Dumnezeu. Cartea ei. Îi plăcea foarte
mult, îmi spunea cât o face să viseze, că simte că o face un om mai bun,
mai încrezător, mai responsabil dar avea și pasaje la care râdea cu
lacrimi și zicea că nu poate să creadă tot, cum nu poți să iubești
necondiționat altă ființă umană, în afară de copilul tău și că și acolo,
credea ea, deși nu avea copii, sunt hibe. Că omul, bărbat sau femeie,
face numeroase alegeri în viață și cea mai puternică este cea în care
alege să se iubească pe el. Acolo este iubirea. Acolo sunt visele,
emoțiile, poveștile pe care ni le spunem și care nu dispar când toate
celelalte dispar. Nu știam dacă visez sau m-am trezit, dacă nu am mai
rezistat și mi-am înecat amarul în alcool și toate erau efectul vinului.
Dar simțeam încă aromă de zmeură și cald în jurul umerilor și din
bucătărie mireasmă de cafea. M-am uitat la mâinile mele, să știu. Poate
că mintea rămâne veșnic tânără și vie dar mâinile, mâinile mor încet,
apar tot felul de pete, de noduri, unghiile se îngălbenesc, firele de
par de pe degete devin tot mai evidente, bătăturile tot mai galbene, mai tari. În vis nu aș fi putut să fiu atât de lucid, nu? Și mi-am studiat
mâinile cu atenție. Adică așa am vrut dar n-aveam ochelarii pe nas așa
că am întins mâna după ei, pe noptieră și în răstimpul acesta scurt am
avut o străfulgerare care mi-a făcut pielea de găină căci cădeam,
dezintegrându-mă, bucată cu bucată, de undeva de sus, pentru a cădea
intact, neatins și neștirbit de timp și de alte lovituri într-o pădure.
În mijlocul ei, o poieniță. E plin de flori și miroase a pământ reavăn,
ca după ploaie. Lângă mine, Eva. O prind cu îndrăzneală de mână și o
trag înspre mine. E prima noastră apropiere. Nu spune nimic și ezită, mă
evită.
-Dacă ai povesti asta, cum ai povesti-o?
Se uită la mine când o întreb. Ochii ei verzi mă străpung. Simt că vede prin mine.
-Dragostea
nu se povestește, dacă e dragoste. Și dacă e dragoste, peste ani și
ani, când n-o să mai fie decât o urmă din ce-a fost, o să ai asta,
privirile și atingerile, aerul de pădure, culoarea florilor, verdele
acesta magic...toate vor fi mereu cu tine, dragostea nu moare dar se
estompează și dacă nu faci eforturi, nu e iubire. Nu sacrificii, nu
lupta pentru cine deține controlul, ci doar alegerea gândului care
contează după ce emoția s-a volatilizat.
-S-a...ce?
Și
vreau s-o mai întreb ceva dar mâna îmi cade grea peste noptieră și dau
peste ochelari. Mi-i pun cu înfrigurare și îmi verific mâinile, să știu
unde sunt, în vis sau în banalitate? În prezent sau în alcool?
Se
întâmplă și așa, îmi spune paznicul. Rescriem trecutul ca să putem
prelua controlul. Și ne mințim ca să facem realitatea acceptabilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu