Anul
acesta a trecut la fel de repede ca și celălalt înaintea lui. Anul
trecut simțeam, fără să înțeleg și drept urmare, fără să pot descrie,
cum, întinzând mâna, ating anul cu numărul 2017. Acum nu mai simt la
fel deși 2019 a apus tot așa, pe repede înainte.
Ca un sfârșit de săptămână petrecut cu cineva drag și pe care nu l-ai mai văzut de cel puțin 20 de ani dar simți că nimic nu s-a schimbat și că cel mai bun și frumos timp e cel după petrecere, după ce artificiile s-au stins.
Nu am fost prima să postez că ninge, că e zăpadă, că e multă fericire și alte cele. Nici nu m-am grăbit. Când sunt declarative, toate seamănă cu zgomotele lui Iliescu și ale Frontului Salvării Naționale după ce l-au împușcat pe Ceaușescu, cu ifosele uneia care dă verdicte și pune etichete cu un limbaj semiprețios, de genul "dă" și "pă"și "căcare". Prințesă, nu alta.
La criticat suntem pe primul loc când nu suntem conștienți de propriile limite și limitări.
Nu am citit tot ce mi-am început, cu toate că mi-am propus. Nici aici nu m-am pripit. Cărțile, tot ca oamenii, cum spuneam mai demult. Unele nu merită. După cum unele merită savurate. Cum bine spune Esther Perel : Când nu mai e nimic de ascuns, nu mai e nimic de căutat. Bine că sunt cărți în lume, o investiție sigură în lumea asta atât de nesigură. Uneori, cărțile, tot ca oamenii, au terminat tot ce-au avut de spus iar alteori povestea a rămas nespusă.
Are și povestea nespusă farmecul ei dacă nu cumva aici o fi tot farmecul.
Nu am reușit să scriu tot ce mi-am propus. Nici aici, nici în altă parte. Încerc să mă împac cu asta, cum încerc să mă împac cu asperitățile muncii de zi cu zi și să învăț ce-ar mai fi de învățat, să accept tot felul de lovituri și să rămân cu lecția. Până data viitoare.
A fost foarte scurt, nu? Așa sunt cerințele.
Un an magic, cu sens și sensuri tuturor!
O fotografie din 2018.
Ca un sfârșit de săptămână petrecut cu cineva drag și pe care nu l-ai mai văzut de cel puțin 20 de ani dar simți că nimic nu s-a schimbat și că cel mai bun și frumos timp e cel după petrecere, după ce artificiile s-au stins.
Nu am fost prima să postez că ninge, că e zăpadă, că e multă fericire și alte cele. Nici nu m-am grăbit. Când sunt declarative, toate seamănă cu zgomotele lui Iliescu și ale Frontului Salvării Naționale după ce l-au împușcat pe Ceaușescu, cu ifosele uneia care dă verdicte și pune etichete cu un limbaj semiprețios, de genul "dă" și "pă"și "căcare". Prințesă, nu alta.
La criticat suntem pe primul loc când nu suntem conștienți de propriile limite și limitări.
Nu am citit tot ce mi-am început, cu toate că mi-am propus. Nici aici nu m-am pripit. Cărțile, tot ca oamenii, cum spuneam mai demult. Unele nu merită. După cum unele merită savurate. Cum bine spune Esther Perel : Când nu mai e nimic de ascuns, nu mai e nimic de căutat. Bine că sunt cărți în lume, o investiție sigură în lumea asta atât de nesigură. Uneori, cărțile, tot ca oamenii, au terminat tot ce-au avut de spus iar alteori povestea a rămas nespusă.
Are și povestea nespusă farmecul ei dacă nu cumva aici o fi tot farmecul.
Nu am reușit să scriu tot ce mi-am propus. Nici aici, nici în altă parte. Încerc să mă împac cu asta, cum încerc să mă împac cu asperitățile muncii de zi cu zi și să învăț ce-ar mai fi de învățat, să accept tot felul de lovituri și să rămân cu lecția. Până data viitoare.
Sens într-o lume fără sens.
A fost foarte scurt, nu? Așa sunt cerințele.
Un an magic, cu sens și sensuri tuturor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu