Alice: Ba o carte, ba un om

Adică ce-am mai citit, ce n-am citit. Cărțile, oamenii.

Știu că mă repet dar îmi permit, nu mai citește(aproape)nimeni, așa că nu(prea) o să se observe. Cu bucurie am aflat că în Metro există cineva care citește, când toți sunt prinși în cotidian, ocupați cu supraviețuirea, stăpâniți de serviciile insipide, preocupați de-a găși un sens până nu este prea târziu. Îmi mențin părerea că uneori trăim în câteva clipe cât trăiesc alții în decenii, tot sub semnul impermanenței. Fie bun, fie rău, trece. Contează să fie cineva cu care să ne apărăm contra averselor vieții. Și mai bine este să avem această putere în noi dar evident că unitatea înseamnă putere. Plus că am descoperit oameni care l-au descoperit pe Dumnezeu. Aș scrie "l" cu majuscule dar știu că Dumnezeu, dacă ar exista(și aici toți creștinii își scuipă în sân), ar fi preocupat prea puțin de acest aspect, mândria nu e o prioritate. Și uite așa îmi amintesc de Ivan Turbincă:

Atunci Sfântul Petre întreabă dinlăuntru:

— Cine-i acolo?

— Eu.

— Cine eu?

— Eu, Ivan.

— Și ce vrei?

— Tabacioc este?

— Nu-i.

— Votchi este?

— Nu-i.

— Femei sunt?

— Ba.

— Lăutari sunt?

— Nu-s, Ivane, ce mă tot chihăiești de cap?!

— Dar unde se găsesc de aceste?

— La iad, Ivane, nu aici.

— Măi! Dar ce sărăcie lucie pe aici, pe la rai!... zise Ivan. Și, nemailungind vorba, îndată și pornește la iad. Și el știe pe unde cotigește, că nu umblă tocmai mult și numai iaca ce dă și de poarta iadului. Și atunci, odată începe a bate în poartă, strigând:

— Ei! Tabacioc este?

— Este, răspunde cineva dinlăuntru.

— Votchi este?

— Este.

— Femei sunt?

— Dar cum să nu fie?!

— Lăutari sunt?

— Ho, ho! Câți poftești.

— A! harașo, harașo! Aici e de mine! Deschideți iute, zise Ivan, tropăind și frecându-și mâinile.

Dracul de la poartă, gândind că e vreun mușteriu vechi de-al lor, deschide; și atunci, numai iaca ce se trezesc pe neașteptate cu Ivan Turbincă!

Mare pezevenghi Ion Creangă, prietenul lui Mihai Eminescu, știm cu toții despre cine este vorba.

Revin:

Am citit cu nerăbdare și nu m-am păcălit, Acolo unde cântă racii de Delia Owens, am înțeles că va fi ecranizată dar e atât de frumoasă încât oricine s-ar îmbogăți citind-o, măcar cu ceva cunoștințe. I-auzi citat din carte : Chiar și în natură, să fii părinte e mai pe muchie de cuțit decât te-ai putea gândi.

O altă carte extraordinară din această perioadă a fost Istoria albinelor de Maja Lunde. Nu știu dacă e cineva care n-a auzit de legătura profundă și insolubilă dintre oameni și albine și ce-ar însemna o apocalipsă a albinelor. Îți dă fiori, îți dă de gândit. Poate renunță cineva la 20 de minute în două zile la cronofagul și energofagul Facebook și citește cartea asta.

Undeva, între aceste două cărți și o răceală enervantă, am citit Homo Deus-Scurtă istorie a viitorului, profesoara de istorie din mine nu poate uita:

Studiul istoriei nu ne spune ce să alegem dar măcar ne oferă mai multe opțiuni.

Mi l-aș fi dorit profesor pe Yuval Noah Harari. Sper să-l întâlnesc. Ce spune domnul profesor:

În loc să ne temem de asteroizi, ar trebui să ne temem de noi înșine.

E mult mai ușor să trăiești în iluzie, fiindcă iluzia conferă un sens suferinței.

În ciuda lăudatei lor inteligențe emoționale, ființele umane sunt deseori copleșite de propriile emoții și reacționează contraproductiv.

Așa e?

Și asta: În scurt timp, cărțile vă vor citi în timp ce le citiți.

Legat de cărți. Însă Facebook-ul și instrumentele sale fidele, WhatsApp și Instagram, cărora le spunem aproape tot, ne vor cunoaște și părțile și oamenii pe care-i căutăm cu înfrigurare dar nu vrem să știe nimeni. Așa-i că suntem maeștri ai disonanței cognitive? Și maeștri ai FMS? (fear of missing something). Așa că data viitoare, think again when it comes to revealing all of you. Astea le-am spus eu. Aud că umblă vorbe despre mine. Eu n-am văzut nimic dar vârsta de 40 care se apropie rapid mă împrietenește curând cu o pereche de ochelari. O să am o perspectivă mai bună. Iar gura lumii...a fost vreodată cineva fericit când a ascultat de ea?

Ce mai spune autorul lui Homo Deus : Pe vremuri, să ai putere însemna să ai acces la date. Astăzi , să ai putere înseamnă să știi ce să ignori. Exact ce spuneam. Zicea un om iubit: Ce-a fost de spus, s-a spus deja.

Pe repede înainte am citit Femeia ascunsă de E.G. Scott, Anotimpul fructelor de mango de Amulya Malladi din care am rămas cu asta: Relațiile leagă oamenii până la punctul în care acasă devine un sentiment, nu o structură de cărămidă. Să nu uit de Grasă și proastă a Rodicăi Ojog Brașoveanu. Nu, nu e nicio aluzie. E o colecție de nuvele.

Între ele(recunosc acum: citesc mai multe cărți în același timp, fiindcă îmi plac toate și mi se pare că nu o să am timp de toate și fiindcă trag de unele, ca să le termin mai târziu) am citit Inteligența erotică de Esther Perel. Zicea cineva că when it comes to sex, everything is so simple. Wait a minute. Another 2 or 4 years, a kid or two, a third one. Căci :

Erau suficient de deschiși unul cu celălalt dar departe de a fi intimi.