Dumnezeu
e acolo unde-l găsește fiecare. Adorm cu aceste cuvinte în gând și mă
trezesc tot cu ele pe buze. Cât am dormit? O oră, poate două. Am pierdut
noțiunea timpului în noaptea asta. Ce zic eu? În noaptea asta? De mult
am pierdut timpul. Din cauza vinului. Îmi circulă vin prin vene.Tare
bine mai e...De parcă l-aș fi găsit pe Dumnezeu, suntem buni prieteni,
stăm la masă și bem, vorbim. Nu bea El. Doar eu. El mă ascultă. Tare
bine mai e...Doar la început. Apoi vinul se tranformă în fiere și fierea
îmi trece prin corp, îmi amărăște capul și gâtul, inima și pielea și nu
mai sunt decât o fiere care se revarsă. Dumnezeule, Îl strig, unde ești?
Unde ești? De ce m-ai părăsit? Sunt beat, îmi spun, nu există Dumnezeu.
Pe cine strig eu aici? Dacă nici asta n-o însemna că sunt tulburat
psihic, ce să mai însemne? Ești beat, bă, îmi trece prin minte. Ești
nebun, îmi spun. Sunt. Și beat, și nebun.
Nu
mai beau. A câta oară mă mint? Dar mai contează? Cad spre dimineață
într-un somn adânc, atât de adânc că mi se pare că e moartea însăși.
Reușesc să deschid ochii când mi se pare că patul se clatină lângă mine.
E cineva lângă mine, simt. Mi-e frică să mă uit. N-am curaj să ating ce
e lângă mine. Tatăl nostru, care ești în ceruri, încep să bolborosesc.
Tată, prietene, dumnezeule, răspunde...nu-mi răspunde nimeni, îmi e
clar. Pe cine invoc eu aici? Să-mi fac curaj. De ce am închis iar ochii?
De frică. Sper că nu m-am căcat pe mine. Acum e momentul pentru o glumă
cu tâlc legată de rahat dar sunt prea laș, prea beat, prea nebun să-mi
amintesc vreuna. Stai, stai, mi-o amintesc pe aia cu doctorul care-și
întreabă pacientul care se lovea cu ciocanul peste degete dacă simte
vreo plăcere. Acesta, calm ca președintele țării noastre când a leșinat
ăla lângă el, îi spune că da. Când dă pe lângă. Râd ca proastele din
curtea magazinului unde păzeam înainte. Nu știu de ce le fac proaste,
mi-e și rușine de mine că o fac.Și era vorba de o glumă cu rahat. Că la
astea încă se râde. Se fac și plușuri înfățișând o movilă de rahat. Nu
mă mai miră nimic. Rahat, rahat, Doamne, Dumnezeule, n-am curaj să mă
uit cine e cu mine în pat. Dacă e moartea? N-ar fi trebuit să-mi văd
toată viața în fața ochilor dacă era ea lângă mine? Apoi moartea se
odihnește? Se așază lângă tine să tragă un pui de somn? O fi femeie? O
fi cu coasa? O fi bărbat? Dacă e bărbat, ar trebui să știe că eu nu, eu
nu...în fine. Mie îmi plac doar femeile, nu vreau să mă ia el.
Fiecăruia, după sex. Clar, sunt nebun. Sau prea beat. Mă lăsasem. De ce
m-oi fi apucat iar? Chiar trebuie să ne răspundem la tot ce ne întrebăm?
Dacă răspunsurile sunt prea crude? Dacă n-au închidere? Adică cum? Un
băiat adolescent bate o fată de vârsta lui până o lasă lată. O lovește
cu pumnii, cu picioarele, îi dă în cap cu bâta. Fiindcă citea o carte.
Vezi, Dumnezeule? Unde erai când s-a întâmplat asta? Unde erai, mă,
prăpăditule? Stai așa, nu-mi răspunde. Nu exiști. Iar dacă tu nu exiști,
nu există nici frica. Mă ridic amețit și mă uit lângă mine. E doar o
pisică. Probabil a vecinilor. S-a strecurat în casă când îmi beam
mințile. Le urez noroc ălora care cred. În orice. La mine-n curte nu mai e niciun
zeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu